Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4498 vizualizări 9 iun 2018

La ora 20, fruntaşii PSD-ALDE nu se mai dau scoşi din baia clocotită de mulţime, fapt pentru care deschiderea mitingului se amână cu peste o jumătate de oră.

Peste o sută de mii de oameni de toată mâna, cumsecade, cuminţi, flutură pancarte, ridică drapele. Camerele televiziunilor îl caută în mulţime pe Dragnea, printre Tăriceanu, Dăncilă, Dan, Firea, Meleşcanu, Vasilescu. La 20 şi 14 ajunge şi Liviu Dragnea, pe urme (la o distanţă respectuoasă) cu numitul Bădălău.

Cei de jos, din Piaţă, le fac cu mâinile Celor de Sus, de la tribună.

Pe la 20.26, din megafoane se aud versurile lui Schiller – Oda Bucuriei.

La 20.34, la tribună apare un entertainer – actorul Costel Constantin de la Teatrul Naţional şi citeşte numele judeţelor de pe pancarte cu vocea lui Grofşor din “Blestemul pămîntului, blestemul iubirii”. Apoi bate politicoid câmpii, până invită în scenă Primarul General al Capitalei:

-Aţi venit de bună voie la Bucureşti?

-Daaaaaaaaaaaaaaaa!

Începe un scurt discurs aripat (“să nu ne mai fie teamă să vorbim, să nu ne mai fie teamă să ieşim din casă”). Piaţa izbucneşte în urale!

Următorul vorbitor (“un tânăr cu plete şi cu barbă, rebelul de serviciu al PSDŢ”, cum îl prezintă Actorul), interacţionează cu manifestanţii, le propune câteva sloganuri destul de fade, care rimează “afară” cu “torţionară”, apoi se adresează într-o engleză… militantă presei străine. Înţeleg doar Kovesi, FBI, Trump, Maior, Coldea.

Ascult şi discursul lui Tăriceanu – “adie vânt de libertate” -  doar fiindcă s-a anunţat că vorbeşte şi premierul Dăncilă. (Fostul prim ministru încearcă să le explice participanţilor la miting de ce se află ei acolo).

Dinspre tribună începe să miroase a mititei propagandistici.

Nu mă pot ridica şi pace la înălţimea momentului istoric pe care-l trăiesc.

Un important lider sindical profită de ocazie ca să vitupereze acum împotrivă “tăierii pensiilor şi salariilor” din 2010.

La tribună e adusă Mariana Rarinca, un om care cu adevărat a suferit pe nedrept.

Olguţa Vasilescu: “Statul paralel nu mai poate minţi la nesfârşit!”.

Tot nu mă pot ridica la înălţimea momentului istoric pe care îl trăiesc.

În sfârşit, (“insultată, ameninţată, dezinformată” – cum o prezintă Actorul) – Vasilica Viorica Dăncilă: “Nu vom ceda abuzurilor!”.

Vocea Actorului capătă inflexiuni de tragedie antică: îl prezintă pe Liviu Dragnea (“un om asupra căruia s-a concentrat toată furia statului represiv”). “Ce înseamnă statul paralel pentru care protestăm astăzi? Un sistem care foloseşte instituţiile statului într-un mod nelegitim”. Discurs lung, victimizant.

S-a făcut ora 21.45.

“-Vă rog să-l salutaţi pe Klaus Iohannis!

-Huooooooooo!

-Vă rog să-l salutaţi şi pe Ludovic Orban!

-Huo!”.

Discursul pro domo sua al lui Dragnea continuă: “Stalinişti şi securişti vor să ne transforme pe toţi într-un popor de denunţători! (…) Să nu vă faceţi iluzii că sunteţi în afara mizei (…) toţi puteţi deveni ţinte vii ale acestui sistem odios!”.

Piaţa scandează înfiorată “Liviu Dragnea, nu uita/ Noi suntem de partea ta!”.  

Îi invită pe participanţii la miting să-şi ia “democraţia înapoi”.  Îi asigură: “Guvernarea noastră merge atât de bine, încât au crescut şi veniturile securiştilor!”.

Discurs care părea că nu se mai termină se încheieŞ “Victorie!”.

Victorie! Am rezistat până la capăt.

Citește și: