130 comentarii 22 afișări

Durerea ca decor-cadru

de Cristian Tudor POPESCU Postat la: 23.06.2008 20:29

L-am dus pe fiul meu cel mic să vadă Memorialul de la Sighet. Încerc să-i explic, atunci când mă întreabă, altfel nu, cum a fost cu comunismul. Am mai ajuns în sinistra clădire de pe strada Corneliu Coposu, din Sighetu Marmaţiei, acum 6 ani. Mai am în creier şi astăzi gustul de metal rece, mâzgă şi moarte care mi-a rămas atunci în gură ore în şir. Un aer rău, câinos plutea pe holuri şi prin celule. Spiritul malign al acelui loc părea încă viu, gata să chinuie, să batjocorească, să omoare îndată ce i se va ivi prilejul. Speram să-i simtă apăsarea şi fiul meu născut după Revoluţie.

Încă de la începutul traseului penitenciar m-a luat uluiala. În locul bucătăriei închisorii, cu cazane, marmite cenuşii, gamele, polonice şi tacâmuri mizere, e acum o încăpere proaspăt zugrăvită, cu pereţii acoperiţi cu panouri de polistiren pe care este înscrisă cronologia… războiului rece! Înainte de asta, se presupune că ar trebui să citim alte pancarte făcând istoricul comunismului românesc până în 22 dec. 1989. Planul puşcăriei, schiţat de deţinutul Constantin C. Giurăscu, care putea fi văzut cu 6 ani în urmă, în prima sală, a fost înlăturat. În schimb, aşezământul ne este descris acum de vocea electronică a d-nei Ana Blandiana, care se prezintă publicului ca fiind ctitorul acestui aşezământ şi ghid de serviciu.

Celulele conservate s-au împuţinat simţitor, mai există doar cele ale lui Iuliu Maniu şi Gh. I. Brătianu.

În locul lor, avem o sală dedicată colectivizării forţate care are în mijloc nici mai mult, nici mai puţin decât un dreptunghi cu pământ ierbos, ca mostrele de gazon pe care încerca să i le vândă agricultorul Mircea Dinescu lui Gigi Becali. O altă încăpere este rezervată revoltei anticomuniste a muncitorilor polonezi de la şantierele Lenin din Gdansk, în frunte cu Lech Walesa. Frumos, dar oare era locul ei aici?
Avem şi o sală a suferinţelor cinematografice şi teatrale. Văz acolo pe părete „Sezonul pescăruşilor“, „Un film cu o fată fermecătoare“, „Faleze de nisip“, „De ce trag clopotele, Mitică?“ precum şi alte pelicule cu valoare artistică de toată mâna, înfrăţite prin faptul că au fost interzise de regimul comunist.

Să pui între zidurile temniţei unde au fost schingiuiţi şi ucişi sute de oameni, postere cu filme „răstignite“, ai căror actori şi regizori şi-au văzut mai departe de muncă şi viaţă, în ţară sau în străinătate, fără să le clintească cineva vreun fir de păr, mi se pare o gravă, dacă nu penibilă, confuzie morală.

Peste tot, litere, mult prea multe litere, care omoară amintirea. Iadul din Sighet a devenit o expoziţie sau, mai exact, aşa cum se conceptualizează pe o altă, fireşte, pancartă, un „decor-cadru“. Până şi obiectele care mă emoţionaseră cândva, desenele făcute cu sânge şi praf, poeziile scrise pe tifon, şahul brodat, par acum nişte exponate. Ca să vezi un astfel de „decor-cadru“, se poate şi la Romexpo, nu e nevoie să te duci până la Sighet.
Explicaţiile sunt mult mai uşor de asimilat la căşti sau spuse prin viu grai de un ghid. Fiul meu, ca toţi cei din generaţia lui, nu de litere duce lipsă şi nu îl interesează panotajele, le citeşte pe internet. Ei nu au nevoie de „materiale de agitaţie vizuală“, de istorii de carton, ci de casa morţii din Sighet aşa cum era ea în anii ’50, de suflul durerii izvorând din pereţi, poate aşa există o speranţă să simtă şi să înţeleagă ceva din ce-a fost. Duhul morţii de la Sighet trage să moară. Cred că suntem datori să-l ţinem în viaţă.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
durere
,decor-cadru
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

130 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 23.06.2008 21:37

L-am dus pe fiul meu cel mic să vadă Memorialul de la Sighet. Încerc să-i explic, atunci când mă întreabă, altfel nu, cum a fost cu comunismul. Am mai ajuns în sinistra clădire de pe strada Corneliu Coposu, din Sighetu Marmaţiei, acum 6 ani.

 
#2 memorialul pcr 23.06.2008 21:37

asa isi imagina ana blandiana puscaria, cu termopane si vocea ei pe vremea cind sugea p.u.l.a. lui
leonte rautu pe sub masa...

 
#3 Elena Tudor 23.06.2008 21:42

un text de un bun simt exemplar. sper sa roseasca cei care s-au gindit sa "marketizeze" si inchisoarea de la sighet. cum respectivii se arata credinciosi nevoie-mare, le recomand sa-si aminteasca indemnul biblic "sa nu-ti faci chip cioplit!"

 
#4 pionierul 23.06.2008 21:49

am fost la sighet acum 5 ani cand eram student si atmosfera in fosta inchisoare era apasatoare, dar in interiorul celulelor era foarte curat, saltele si paturile de pe paturi erau toate noi si foarte curate ( erau chiar mai noi decat in caminul studentesc in care locuiam) incat la prima vedere monstruasa pushcarie care a distrus sufletele a mii de romani parea un camin studentzesc proaspat aranjat si mobilat , gata sa primeasca studentzii. dar in capela din curtea pushcariei bantuia un aer apasator si traumatizant. cel mai infricosator a fost atunci cand unul dintre colegii mei si-a gasit numele bunicilor pe panourile cu numele celor decedatzi acolo.

 
#5 Bravo CTP 23.06.2008 21:52

de discernamant ducem lipsa din '90 si pana in prezent, dar cel mai grav e ca sunt multi nenorocitii in presa care anesteziaza opinia publica tamaind din greu prostia cocotata cat mai sus .

 
#6 Nelutiu 23.06.2008 21:58

multumin inca odata domnule c t p de acest sinistru articol, dar trebuiau luati sa viziteze acel lagar de exterminare si unii politicieni care au fost din pacate la putere si in trecut . ar fi fost bine sa le vedeti expresia figurii in fata acelor imagini ,ori poate indiferenta si dispretul .articol foarte bun mai asteptam si altele dar ,...mai vesele!

 
#7 Deveanu Silviu 23.06.2008 22:02

si memorialul sighet, si alte relicve comuniste nu puteau fi decat bascalie, manipulare si dorinta nemasurata de inavutire pentru niste indivizi dubiosi pe care-i intalesti pretutindeni. motanitza arpagic, madame si domni ahtiati de putere si privilegii au confiscat nu numai trecutul ci si viitorul. chiar mai mult, viitorul viitorului. societatea romaneasca are nevoie de adevar, nu de masluirea trecutului, avem nevoie de istorie si nu de istorism. comunistii, securistii au fost demult varsati la lada istoriei, unele crime sunt prescrise. ar trebui sa rememoram crimele odioase ale unor derbedei penali. important ar fi acum sa vedem de derbedeii penali, gen becali, patriciu, tiriac, cocos, casuneanu, etc., dusmanii reali ai culturii si civilizatiei romanesti, a caror reprezentanti conduc destinele tarii.

 
#8 Anca 23.06.2008 22:10

iata un tata exemplar! bravo! dispretuiesc tatii divortati care uita de copiii lor. ai nota 10 de la mine, ctp! in schimb, am un mesaj pentru fiul tau: puiule, comunismul nu a murit. partea cu inchisorile e doar o latura a lui. roaga-l pe tatal tau sa te duca in vizita la tataia iliescu. o sa vezi comunismul in carne si oase! mai mult, sa te duca in vizita si la parlament. ohooo, cati comunisti o sa vezi acolo! ba, o sa impusti doi iepuri deodata fiindca tot acolo o sa vezi si circ. si cate animale!

 
#9 ares 23.06.2008 22:36

sa le fie rusine celor care au transformat puscaria aceea intr-un muzeu de doi lei, cu exponate care nu iti mai transmit nimic. e o dovada a faptului ca nici pentru cei care au suferit si au murit acolo nu mai avem respect. cate atrocitati au vazut peretii aceia,dumnezeule mare. oare ion iliescu a vizitat vreodata sighet, jilava,poarta alba,periprava,aiud? si daca da, ce sentimente l-au incercat? ar fi interesant de stiut.

 
#10 dan mitu 23.06.2008 22:40

ca de obicei un mare posesor de idee, imagine, logica si condei.felicit

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa