26 comentarii 28 afișări

Eminescu, mutat de la română la orele de religie. Măcar cineva l-ar citi

Postat la: 03.02.2010 21:11 Ultima actualizare: 04.02.2010 17:02

E 15 ianuarie, afară e ger de crapă pietrele şi la televizor vedem zecile de mii de oameni veniţi, de cu noapte, să se închine la mormântul lui Eminescu precum la moaştele sfântului Dumitru. Sună telefonul. E mama. "Vezi să nu speli astăzi, că-i sărbătoare, e Sfântul Eminescu. Am fost de dimineaţă la biserică şi am împărţit...". Oricine ar spune că ar fi ridicol dacă lucrurile s-ar întâmpla în felul ăsta. România a râs deja pe săturate miercuri, când a auzit că un scriitor necunoscut i-a depus poetului candidatura la canonizare. Dar poate că nu e nimic de râs. După ce mii de soboare de critici literari şi profesori de română l-au făcut pe Eminescu "Luceafărul poeziei româneşti", "poetul nepereche", "poetul naţional şi universal" şi "geniul de o unicitate comparabilă cu a erelor geologice", ce mai era de făcut? Încotro mai puteam să creştem miza, în materie de elogii aduse lui Eminescu? Fireşte că doar spre cer, că pe pământ, cu siguranţă, nu mai e loc, am epuizat de mult superlativele absolute. Aşa că nu-i defel ciudat că cineva s-a gândit să-L facă pe Eminescu sfânt, să-I zugrăvească în vopseluri şi tămâie icoana pe care românii i-au făcut-o deja din vorbe. Că icoanele arată toate la fel, că nu înfăţişează niciodată omul, ci o imagine idealizată, care n-are nici o treabă cu realitatea, ce mai contează?

Imaginea pe care Eminescu o are în România nu are, oricum, nici o treabă cu realitatea. Dacă l-am canoniza, măcar am şti cu siguranţă că cineva în ţara asta îl citeşte. În ziua prestabilită, preoţii ar deschide cartea şi în biserici sau la orele de religie sutele de mii de evlavioşi ar asculta câteva strofe din "Luceafărul", cel mai aclamat poem necitit. Acum, oricum, nu-l citeşte nimeni, toată lumea e ocupată să îl laude. Sau să îl înjure, cum fac unii dintre intelectualii tineri, sătui până în gât să audă cât a fost de genial geniul din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Am înţeles că omul Eminescu nu era o privelişte prea plăcută, că era scund, că avea un cap prea mare pentru statura lui şi dinţii prea mari şi prea galbeni, că umbla nebărbierit şi că hainele murdare îi stăteau ca vai de ele. Se spune că scria cu mare greutate, că manuscrisele îi erau în neorânduială, că-şi lăsa cuvintele neterminate. Poate nu ne interesează să aflăm totul despre igiena lui dentară, poate nu ne interesează felul în care îşi scria poeziile, dar poate că merită să fie citit. Înainte de a ne grăbi cu laudele ori criticile sau măcar după asta. Cine ştie ce revelaţie am putea avea.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Tag-uri:: eminescu; ,română; ,religie; ,ore

[+] Adauga un comentariu

× Citeşte mai mult »

#1 deci 4.02.2010 04:57

Raspunde

Draga Raluca, ai inteles gresit. Daca Eminescu va fi canonizat nu va mai fi citit si recitat de nimeni, decat cu aprobarea preotului paroh, care va trebui pentru asta sa palmeze un fasic de bani - cum face si la botez, nunta sau sfestanie - in palma sa unsuroasa.

#2 Gheorghe Cionoiu 4.02.2010 05:13

Raspunde

"am trecut prin scoala ca Voda prin loboda, n-am terminat nicio facultate decat pa aia de automatizari sociale, is un ratat bun de rumegat si asternut pe hartie stereotipuri, clisee, prejudecati"
In opinia mea citatul preluat din comentariul postat de domnul "creuzetaceanu" este o descriere laconicÄƒ dar foarte obiectivÄƒ a biografiei ÅŸi operei JURNALISTULUI Eminescu. DeÅŸi s-a inspirat copios din poezia romanticÄƒ germanÄƒ, Eminescu meritÄƒ calificativul de cel mai important poet român al secolului XIX. Jurnalistul Eminescu a fost însÄƒ o figurÄƒ tragicomicÄƒ ÅŸi are doar "meritul" de a fi impus în * româneascÄƒ modelul comentariului sfertodoct. Articolele lui Eminescu conÅ£in numeroase gogomÄƒnii îmbrÄƒcate în fraze patetice (invit cititorii curioÅŸi sÄƒ lectureze de exemplu articolele "TendinÅ£e de cucerire" (Timpul, 7 aprilie 1878), "De câte ori fÄƒceam observÄƒrile noastre..." (Timpul, 26 aprilie 1878)).

#3 Gheorghe Cionoiu 4.02.2010 05:16

Raspunde

#4 Gheorghe Cionoiu 4.02.2010 05:19

Raspunde

nu inteleg de ce este cenzurat in mod automat termenul p-u b-l-i c-i-s-t-i-c-Äƒ

#5 IQ100 4.02.2010 05:19

Raspunde

bine, Raluca....mai bine obiectivitate decat hagiografie....valabil si pt Eminescu, si pt religia crestina....

#6 EMINESCU 4.02.2010 06:58

Raspunde

@gheorghe cionoiu.bey lifta ji/doveasca...te supara faptul ca EMINESCU,a facut o impecabila descriere a poporului parazit,ji/danesc?nici macar einstein al vostru,nu se compara cu inegalabilul EMINESCU.zat la kibutz!

#7 Gheorghe Cionoiu 4.02.2010 07:37

Raspunde

Din scrierile gânditorului ortodox Eminescu
„...cromolifografii de pe tablouri clasice italiene, ale figurilor sfinte precum le face un Rafael, un Carregio, un Murillo, ar goni lesne ÅŸi caricaturile orientale ÅŸi cele moscovite. Din nenorocire însÄƒ chipurile de sfinÅ£i în biserica orientalÄƒ sînt fÄƒcute dupÄƒ un tipar anumit, încât toÅ£i mucenicii cu chipuri uscate de pustnic au fizionomii tradiÅ£ionale. Sfîntul Nicolae are aceeaÅŸi barbÄƒ ÅŸi aceeaÅŸi chelie pe toate icoanele Orientului. Aceste chipuri, artistul nu are voie sÄƒ le schimbe, ÅŸi pe cînd tablourile din Roma ÅŸi FlorenÅ£a, chiar cele adînc religioase, sunt reproducerea omului în cele mai nobile forme ale existenÅ£ei lui, icoanele orientale rÄƒmîn reproducerea unor mumii ÅŸi schelete, care au mult asemÄƒnare cu chipurile Å£epene ÅŸi convenÅ£ionale din zugrÄƒviturile strÄƒvechi ale egiptenilor. În ele nu este artÄƒ, este manierÄƒ…
Din nefericire formalismul ÅŸi persistarea staÅ£ionarÄƒ în obiceiuri vechi ÅŸi adesea netrebnice sînt cu mult mai rÄƒspândite în biserica orientalÄƒ, decît în cea a Occidentului. Acolo artele au gÄƒsit o încurajare spornicÄƒ; penelul lui Rafael, arhitectura unui Michelangelo, muzica unui Palestrina, au fost în serviciul bisericii; acolo arta oratoricÄƒ ÅŸi-a avut eroii ei, ÅŸi dacÄƒ vom judeca bine, vom vedea cÄƒ chiar cultura universitarÄƒ superioarÄƒ se datoreazÄƒ, cel puÅ£in în începuturile ei, bisericii. Se poate ca rolul ei sÄƒ fi trecut, în zilele noastre, în care nu mai avem idealuri, ÅŸi când arta însÄƒÅŸi a devenit un instrument al utilitarismului. Dar dacÄƒ acel rol a trecut, el a fost realizat mÄƒcar prin epoci de glorie artisticÄƒ ÅŸi ÅŸtiinÅ£ificÄƒ, pe cînd biserica orientalÄƒ a vegetat într-un formalism gol ÅŸi sterp...”

(fragmente din articolul „Iconarii d-lui Beldiman” – publicat în „România liberÄƒ”, 20 noiembrie 1888)

PS @EMINESCU "Prostul dacÄƒ nu-i fudul, parcÄƒ nu e prost destul."

#8 Canonizarea lui Eminescu? 4.02.2010 08:21

Raspunde

O mare eroare a umanistilor. Literatii au mers atat de departe cu filozofia lui Eminescu, incat au sustinut o mare aberatie, aceea ca Eminescu, pt care am un respect deosebit, a intuit teoria relativitati a lui Einstein. Aparatul matematic folosit in demonstrarea teoriei relativitatii este atat de abstract , incat nu cred ca in Romania sunt mai mult de 10-15 oameni de stiinta care sa-l fi inteles.
Eu, spre ex., am incercat , de multe ori, cu creionul in mana, sa descifrez ceva din aceasta teorie, dar nu am inteles absolut nimic!

Mie mi-e teama ca dl Dragomir va propune canonizarea unor fotbalisti precum Hagi, Chivu, Mutu considerati ca fiind genii, extraterestri si chiar eroi ai Romaniei.

#9 marug 4.02.2010 08:39

Raspunde

oare si alte religii permit sa fie transformata canonizarea in ceva la indemana politicului, sau al interesului, asa zis national? s-au terminat martirii oare? ortodoxia romana chiar nu are nimic mai bun de facut?dupa televiziuni si posturi de radio, deja deschise, patriarhul ar putea deschide un serviciu de inmatriculari nume pentru canonizare, asta cand isi mai trage sufletul, dupa oboseala indusa de dirigentia santierului de la marea catedrala...

#10 creuzetaceanu 4.02.2010 08:58

Raspunde

Domnule Cionoiu, esti un imbecil. Cred ca l-ai citit pe Eminescu pe tren, noaptea, in tunel, cu ochelari pe ochi! Da-i inainte ca, la lecturile dumitale de almanah, ai mintea foarte odihnita!

Vezi toate »