Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3094 vizualizări 8 dec 2017

De pe colina Capitoliului până în suburbiile Ierusalimului tot mai multă lume îşi pune întrebări îngrijorate despre starea de sănătate mentală a preşedintelui Donald J. Trump.

Editorialul publicat aseară în ”The Washington Post” de Joe Scarborough  (cunoscutul co-prezentator al talkshow-ului matinal ”Morning Joe”, realizat împreună cu fiica regretatului Zbigniew Brzezinski) rezumă îngrijorările care datează încă de pe vremea campaniei electorale din 2016. Autorul evocă discuţii purtate cu corespondenţi de la Casa Albă, şoapte de pe culoarele Congresului (şi nu doar din tabăra democraţilor), dar citează şi din ”New York Daily News”, tabloidul pe care, susţine, preşedintele îl răsfoieşte în fiecare dimineaţă.

Textul a fost publicat în ediţia din 29 noiembrie, cu titlul: ”Donald Trump e un nebun. Spasmul de pe Twitter de miercuri confirmă ceea ce mulţi americani au suspectat demult”. În ziua respectivă, preşedintele Statelor Unite redistribuise pe contul său de Twitter trei filmuleţe fake antimusulmane, regizate de o organizaţie  extremistă din Marea Britanie. Într-unul, un musulman (cam de operetă) loveşte un biet tânăr olandez în cârje, într-altul un aşa-zis musulman dă de pământ cu o statuetă a Fecioarei Maria şi în altul o mulţime pretins alcătuită din musulamni dă brânci unui copil de pe acoperiş. Demersul preşedintelui Americii, care a distribuit acele informaţii false, a stârnit, în urmă cu două săptămâni, nu doar îngrijorare, ci şi teama că nişte fakenews pot fi manipulate din Biroul Oval de la Casa Albă. ”Preşedintele Statelor Unite e profund instabil. E nebun”, continuă textul din ”New York Daily News”.

Jurnaliştii, analiştii politici sunt, unii, poate, fini psihologi, cum se spune, dar nu au parafă şi nu pot pune diagnostice.

Pe de altă parte, multe – prea multe – dintre declaraţiile şi acţiunile lui Donald J. Trump par a fi lipsite complet de raţiune. Nu e vorba despre ignoranţă – preşedintele are o armată de consultanţi. E limpede că nu pleacă urechea la ce spun, iar pe cei care îi sunt în imediata apropiere i-a ales dintr-o lungă listă de personaje obediente. (Ambasadorul american în Israel şi însărcinatul special pentru Orientul Mijlociu, avocaţii David Melech Friedman şi Jason Dov Greenblatt sunt doar două exemple de notorietate).

Numindu-şi ginerele-consilier  responsabil cu pacea israeliano-plaestiniană a fost de la bun început limpede că tata-socru nu pricepe complexitatea problemelor pe care i le-a pus în cârcă.

Mulţi presupun că adevăratul său consilier în regiune e premierul Netanyahu. N-a fost greu de bănuit, am presupus încă din februarie, când cei doi s-au întâlnit la Casa Albă, că dibaciul Bibi îl va persuada total pe novicele Trump. Însă prim ministrul Israelului nu e lipsit de raţiune. Ştia de cel puţin zece zile despre decizia recunoaşterii Ierusalimului drept Capitală şi mutarea  ambasadei. Pot să-mi închipui şi în ce fel i-a gâdilat orgoliul, împingându-l s-o facă. Cum l-a încredinţat că va rămâne în istorie etc. etc.  Netanyahu, încolţit de Justiţie, avea nevoie să distragă atenţia şi să se laude că a adus ţării, cu câteva luni înainte de cea de-a şaptezecea aniversare, Ierusalimul. Cu ce preţ? În calculele lui Bibi nu contează. E de neadmis însă că preşedintele Statelor Unite a jucat după cum i-a cântat carismaticul său prieten, dacă aşa stau lucrurile.

Ar fi prea târziu să aflăm răspunsul la întrebarea ”ce l-a mânat în luptă pe Donald J. Trump” abia la începutul anului viitor, când va fi obligat să-şi facă investigaţia medicală dacă aceasta va cuprinde şi un examen psihologic.       

Citește și: