Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3221 vizualizări 27 oct 2017

Patriarhia Greacă a Ierusalimului vinde terenuri (zeci de hectare), din vara trecută, pe şest şi la preţuri de nimic. Cumpărătorii pot fi doar bănuiţi, ascunşi cum se află în umbra paradisurilor fiscale. În centrul scandalului – întreprinzătorul Teofil al III-lea, “Patriarh al Sfintei Cetăţi a Ierusalimului şi a întregii Palestine, al Siriei, dincolo de râul Iordan, al Canei Galileii şi al Sfântului Sion”.

Dumnezeu nu bate cu bâta: predecesorul său a fost descăunat sub aceleaşi acuzaţii, de tranzacţii frauduloase cu bunuri imobile ale Patriarhiei. Biserica greacă e unul dintre cei mai importanţi proprietari de pământ din Israel. Majoritatea terenurilor din Ierusalimul de Est, dar şi hoteluri, ansambluri  imobiliare, în Ierusalimul de Vest. Problema vânzării capătă însă apăsate conotaţii politice în Ierusalimul de Est, acolo unde vor palestinienii să-şi aşeze capitala, dacă va opera vreodată soluţia a două state.  

Era anul 2005 şi Irineu Întâiul a negat vehement că ar fi săvârşit operaţiuni de real estate (ceea ce, mulţi ani mai târziu, Justiţia pământească a confirmat; înstrăinările de teren fuseseră făcute de cuvioşi din proximitatea sa, printre aceştia poate chiar cel care astăzi poartă numele de Teofil al III-lea). A refuzat să-şi părăsească tronul. Conform canoanelor, un Patriarh nu poate fi nici demis, nici depus (din treaptă), nici alungat; poate doar, în anumite circumstanţe, să-şi ceară singur plecarea.

Irineul Întâiul se mai crede şi astăzi Patriarh al Ierusalimului. Succesorul său, Teofil al III-lea, l-a închis într-o chiliuţă din incinta Patriarhiei, vecină cu un paraclis şi cu  curte de 12 metri pătraţi. L-a zidit acolo, la mila unei familii de arabi dintr-un apartament de deasupra, care îl hrănesc cu funia – agaţă de o sfoară o găletuşă, pe care coboară până la fereastra cu gratii a lui Irineu.

Astăzi are 78 de ani, i-au căzut toţii dinţii, în afară de doi pe care şi i-a scos singur. Când nu oficiază slujbe în micul paraclis - el liturghisind şi tol el ascultând, el preot, el paraclisiarh, el canonarh, el candilapt (n-are curent electric) - stă la fereastră cât e ziua de lungă. Timp de nouă ani, până în 2014, când au trebuit să-l interneze în spital, Patriarhul din Fereastră a fost una dintre atracţiile turistice ale Ierusalimului.

Unii spun că, între timp, s-ar fi împăcat cu Teofil al III-lea. Nu cred. Tot ce mai ştiu despre el e că s-a întors din spital la fereastră, de unde trimite epistole cu frânghia: ”Smerenia Noastră se adresează turmei Noastre şi către toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale, către fraţii noştri – întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe, către fraţii noştri întru Hristos – părinţii Sfântului Mormânt. Având în vedere faptul că răsturnarea şi îndepărtarea Noastră silnică de la conducerea Patriarhiei Ierusalimului este necanonică şi nelegitimă, Noi declarăm că suntem unicul adevărat şi legitim Patriarh al Ierusalimului (...)”. Şi semnează  ”Al vostru, întemniţatul Patriarh al Ierusalimului, Irineu I”.

Nu-l tângui. Mi-l închipui doar cum aprinde feştile în noaptea înmiresmată a minţii lui.  

Citește și: