Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
11141 vizualizări 2 aug 2017

Departe de mine gândul să vă induc psihoza militaristă. Vreau doar să reflectaţi la ce spune un om care ştie, într-un moment în care moralul Armatei Române şi determinarea acesteia au fost aduse la cota cea mai de jos de iniţiativele imbecile, dar deloc dezinteresate, ale unor politicieni.

“(...) Din 2014, Parlamentul României nu face ce ar trebui să facă pentru securitatea şi apărarea naţională. De când s-a luat hotărârea în cadrul NATO, la summitul din Ţara Galilor, că avem de făcut reasigurarea strategică a europenilor din Est, nu avem un program pentru a descuraja o agresiune rusească. Toate statele din această zonă (pe care, în continuare, guvernanţii noştri o numesc flanc, în mod ironic sau bizar) au trecut la o pregătire militară corespunzătoare, pentru a face faţă acestui noi tip de pericol – agresiunea rusească (aşa este numită în documentul pe care România l-a semnat în Ţara Galilor şi după aceea la Varşovia). De atunci încoace, în locul întăririi capacităţii capacităţii de apărare şi a întregului domeniu de securitate naţională, România a mers în sens invers. Adică a renunţat la conceptual de securitate naţională şi nu mai are, la ora actuală, o strategie de securitate naţională (...). SRI a fost deturnat pe altă direcţie, în loc să se ocupe de treburile pe care le-ar fi avut în domeniul securităţii naţionale – a fost deturnat legal spre combaterea corupţiei, în loc să se ocupe de pericolul rusesc, fiindcă aceasta este problema principală acum în România şi în Polonia, şi în Estonia, şi în Lituania, şi în Ucraina, şi în Turcia, şi în Bulgaria, şi în Slovacia, şi în Ungaria. Acesta este pericolul, iar noi ne ocupăm de cu totul altceva (...).

Dacă în noaptea asta e confruntarea cu inamicul, el nu mă întreabă decât ce m-a întrebat în 1940, pe Nistru: eşti în stare să te aperi sau nu? Ridic mâinile – nu, cam nu. (Ascultaţi discursul lui Donald Trump la Varşovia. Nu putea fi ţinut la Bucureşti, să spună la fel. S-a dus la Varşovia, fiindcă acolo, indiferent cum au fost polonezii – într-o parte cleştele rusesc, în cealaltă parte cleştele nemţesc – polonezii au ales să se apere. Cu orice sacrificiu!...) .

Problema noastră, la ora actuală, este ce-i de făcut. Pentru că timpul măsurilor normale a trecut, pentru că timpul de înzestrare normală a trecut, ar trebui să vedem de unde am plecat, unde suntem şi ce-i de făcut (...).

Problema pensionărilor anticipate, deci înainte de termen, a apărut în Ordonanţa de Urgenţă 7/1998, ca o măsură necesară pentru reducerea efectivelor Armatei de la 219.000 la 112.000. Atunci era nevoie. Am făcut atunci acea Ordonanţă cu asistenţă britanică (...). Era pe un program de 5 ani, 1998-2003, pensionare anticipată condiţionată de achitarea unor plăţi compensatorii. Dar se referea numai la Armată, numai la perioada reducerii efectivelor şi nu avea nimic nici cu viitorul – din 2003 trebuia să înceapă înzestrarea Armatei, a noilor structuri ale Armatei – nici cu Ministerul de Interne, care nu-şi reducea efectivele, nici cu SRI, care nu-şi reducea efectivele. Din nefericire, o dată s-a prelungit după 2003 (deci, după atingerea cifrei; s-a mers mult mai jos decât 112.000, s-a mers la 85.000), s-a prelungit şi s-a extins la întregul sistem, fără o justificare obiectivă. Reducerea efectivelor şi pensionarea anticipată aveau atunci o justificare obiectivă – nu aruncăm oameni în stradă, Armata îi ia de la şcoala militară ţi îi duce până la cimitir, asta e regula ori cărei armate din lume. Deci, s-a justificat atunci, mai departe nu s-a mai justificat niciodată decât din alte motive, din alte scopuri, poate politice, poate de altă natură (...).

Din 2014 nu am înţeles de ce Parlamentul României nu a făcut ce trebuie, adică să crească efectivele sistemului securităţii naţionale – toate trebuiau să crească, cu atât mai mult Armata (...).

Misiunea principală a SRI a fost deturnată de politic spre o altă problemă, spre lupta împotriva corupţiei, care cu siguranţă e o problemă importantă, dar care, dacă absoarbe energiile unei naţii, ne duce categoric într-o catastrofă (...).

Acum, nu mai e de făcut decât atât: proclamarea stării de urgenţă în domeniul securităţii naţionale, aşa cum a făcut Franţa când s-a confruntat cu terorismul (...). E o stare de urgenţă, nu mai e o stare de normnalitate. Pentru că pericolul acţiunii militare străine e aici. Este şi în interior – deja inamicul e în interior şi trebuia descoperit până acum. Trebuie proclamată starea de urgenţă şi făcut ceea ce trebuie într-o stare de urgenţă: care este situaţia Marilor Comandamente la ora actual? 30-40-50 la sută fără personal de înaltă calificare – generali, colonei şi locotenenţi-colonei. Concentrarea rezerviştilor cu obligaţii militare şi completarea acestor funcţii disponibile. Trecerea la organizarea şi completarea Comandamentelor pentru Situaţii de Război. Măcar lecţia din ‘38, ‘39, ‘40 s-o învăţăm. Aceşti oameni care au ieşit cu aceste pensii vin înapoi, au obligaţii militare. Militarii în rezervă sunt mai întâi military şi pe urmă în rezervă, conform legii şi jurământului militar. Trecem la o structură corespunzătoare războiului: înfiinţarea unui Comandament Operaţional pentru conducerea operaţiilor care ar trebui să urmeze, înfiinţarea a trei Comandamente de Corp de Armată – la Iaşi, Cluj, Craiova, înfiinţarea unui Comandament special pentru Dobrogea. Aici trebuie să vină rezerviştii – 3 luni, 6 luni (...). Nu costă foarte mult, cei care vin în astfel de situaţii îşi vor primi pensia în continuare şi, dacă pensia e mai mică decât funcţia pe care o vor îndeplini, vor primi diferenţa de grad, nu şi soldă şi pensie (...).   

Din 2009, Rusia a trecut la o formă de expansiune. Din acel moment ar fi trebuit să înţelegem care sunt planurile Rusiei. N-am reuşit să obţinem informaţii niciodată despre planurile Rusiei, dar am văzut faptele din care putem deduce ce se întâmplă. Suntem aici într-o stare de război complex – se numeşte hybrid sau nou război rece – în care Rusia e cu un pas în avans. Are iniţiativa, desfăşoară activităţi specific în fiecare ţară, în Ucraina, în Georgia, în România...  Rusia şi-a organizat dispozitivul militar, şi-a organizat forţele armate pe criteriul pregătirii pentru război. În Districtul military Sud, cel cu care ne confruntăm noi, aveau în 2008 o armată, acum au 3 armate, în jur de 70-80.000 de militari. Districtul militar Sud, care înseamnă frontul de sud, are trei misiuni: să lichideze Ucraina, să stăpânească zona Mării Negre, ceea ce înseamnă România, Turcia şi Bulgaria, cu proiecţie pe Balcani şi  are misiunea proiecţiei forţelor în estul Mediteranei (...).

Rusia este pregătită de război, desfăşoară exerciţii pentru război, a făcut tot ceea ce este vizibil – inclusiv întărirea podeţelor, a căilor ferate – şi face exerciţii de alarmare de acest tip. Dacă veţi vedea un exerciţiu de acest tip, pe hartă arată unde se loveşte România: în principal se loveşte Constanţa, se lovesc podurile dunărene, se loveşte evident baza de la Feteşti, baza de la Deveselu (...), Bucureştiul.  

România este singura ţară care a fost ameninţată oficial  (în subsidiar şi Polonia, n.m.) de către Putin, la Atena (27 mai, 2016, n.m.): Vrem să ştiţi cum se trăieşte în cătarea puştii, sub bătaia rachetelor!. Iar noi am zâmbit.  La o declaraţie de război, noi am zâmbit...”.       

Citește și: