Greva nebunilor în ţara înţelepţilor
Grevă de avertisment.O zi lungă, cenuşie, mohorâtă, ca însăşi viaţa şcolii româneşti aflate în zodia paroxismului. Educaţia presupune să ai pe cine educa şi cu cine educa. Sutele de mii de dascăli care, astăzi, se pregătesc pentru o lungă absenţă nemotivată de la catedră trebuie să pună ceva în locul acesteia. Dacă preşedintelui României, premierului, chiar societăţii în ansamblul ei, profesorimea le-ar putea spune orice şi destule, elevilor din clase ar trebui să le spună adevărul, şi numai adevărul.
Ce ar putea spune, aşadar, doamna profesoară?
Că se simte umilită şi dispreţuită.
Umilită, fiindcă, deşi n-a cerut nimic, când i s-a recunoscut ceva în ţara asta, gestul a fost făcut doar ca să condimenteze campania electorală.
Dispreţuită, fiindcă atenţia clasei politice – care în inconştienţa ei a ales profesorimea pentru experiment demagogic – nu i s-a acordat pentru că ar respecta cineva ceea ce face doamna profesoară la clasă, ci pentru a se împăuna unii şi alţii cu câtă grijă au faţă de cei care ne învaţă carte.
Sătulă. Prea sătulă de atâta muncă în van.
Sigur, greva aceasta nu are nici o noimă.
Este inutil să te lupţi cu o maşinărie nevrotică – cum a devenit politica românească – în care minciuna, denaturarea faptelor, dispreţul faţă de lege, manipularea şi fanfaronada sunt cheia de boltă.
Speriată. Fiindcă s-a trezit dintr-odată, iarăşi fără să ceară aceasta, că este inamicul public nr. 1. A aflat peste noapte că oricând ar putea să-i ia locul la catedră oricine. Ce atâtea mofturi! Ar face bine doamnele şi domnii profesori să-şi vadă de treaba lor, că sunt şi alţii în ţara asta ce trăiesc din 700 de lei pe lună şi nu se mai dau aşa rotunzi! Apoi, nici nu prea merită doamnele şi domnii aceştia mai mult, fiindcă, nu-i aşa, ştim şi noi ce fac ei la şcoală, ce mare lucru, umplu tabla, învârt două hârtii şi pe deasupra nici nu ştiu să se poarte cu copiii noştri! Am putea să le luăm locul, că doar nu-i aşa de greu să-i înveţi pe ăia mici să adune doi cu doi.
Iertat să-mi fie, doamnelor şi domnilor profesori, dar sigur ştiţi că astfel se discută despre dumneavoastră şi pe stradă, şi la piaţă, şi în pauza de la serviciu, şi în media.
Revoltată, fiindcă nimeni nu mai pare raţional. Nici chiar tu.
A veni astăzi să spui că nu te interesează decât să dai un sens legii, că nu vrei decât ca aceasta să fie respectată, când agenţiile de rating şi ministrul de Finanţe spun că ţara se va prăbuşi, înseamnă a nu avea simţ civic şi naţional. Când însuşi premierul ţării îţi cere să fii înţelegător, sau când acelaşi se dă în vileag, cât de puturos şi pe spinarea poporului îţi duci tu viaţa, mai are vreun rost să încerci măcar să explici?
Obosită. Cu dor de ducă. Mai înţelept ar fi să înghiţi mârlănia, să-ţi vezi de treabă la catedră şi să dai un exemplu naţiei arătând cât de bine educat eşti tu, educatorule. Nu ştiu ce ar putea întreba elevul român. Ştiu, cu siguranţă, că el îl va înţelege însă pe dascălul său, chiar dacă în principal se va bucura doar că nu mai face lecţii. Iar dascălul, dacă va fi să facă grevă, cred că o va face în virtutea inerţiei. Orice cadru didactic ştie că uneori este inutil şi să te aperi şi să acuzi. În ţara surzilor, numai limbajul liniştii tăcute are sorţi.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















129 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Grevă de avertisment.O zi lungă, cenuşie, mohorâtă, ca însăşi viaţa şcolii româneşti aflate în zodia paroxismului. Educaţia presupune să ai pe cine educa şi cu cine educa. Sutele de mii de dascăli care, astăzi, se pregătesc pentru o lungă absenţă nemotivată de la catedră trebuie să pună ceva în locul acesteia.
greva lui care pe care ?
mai intelept ar fi sa ne vedem de treaba noastra - de dascali - intr-o societate care stie sa ne respecte munca, nu de alta dar trebuie sa ne onoram si noi obligatiile fata de familie.
de 18 ani se tot vorbeste despre rolul strategic al educatiei in societate; care a fost rezultatul!? aparitia bancurilor idioate despre meseria de profesor ("bine, ma! nu vrei sa joci fotbal, fa-te profesor sa te rada toti vecinii..."), defrisarea sistematica a invatamantului de valori si entuziasm, politizarea imbecila a inspectoratelor, cu promovarea in functii de raspundere a unor imberbi intelectual!?...
prefer sa ofer 18 ani de munca indarjita copilului meu, in nici un caz unui guvern roman putred (incompetenta, aroganta, coruptie) si inecat in propriile calcule meschine!
asa ca, la revedere, romania! cercul vostru a devenit prea stramt...
felicitari, doamna Melania Mandas Vergu. Ati redat extraordinar trairile noastre.
daca-s asa de nebuni cei care fac greva de maine de ce nu l-ati intrebat de pilda pe fostul meu coleg de catedra dr. barboiu de ce nu revine la catedra de unde a plecat?
sa ispravim cu ipocriziile madam vergu
speriati de dezastrul produs de consecintele nefaste si grave care alimenteaza recesiunea economica precum si tema salarizarii bugetarilor nu intelegem ce mai asteapta guvernul ? alegerile..? ziua de maine sau se gandeste ca si- au terminat imasu si nu trebuie sa nu mai uite sa isi dea demisia .
foarte bun articol despre umilinta la care sunt supusi profesorii acum, insa as dori sa remarc faptul ca aceasta situatie este creata si de ei insisi, prin indiferenta fata de activitatea sindicatelor lor, prin indiferenta si superficialitatea de care dau dovada la alegerea liderilor sindicali. niste lideri sindicali buni ar fi actionat metodic, cu diplomatie, inteligenta si multa demnitate de-a lungul intregului lor mandat de lideri sindicali si in acest moment n-ar mai fi fost problema profesorilor speculata de niste politicieni care, in goana dupa voturi, i-au bagat in gura targului, batandu-si joc de ei inca o data! spatiul nu permite detalierea subiectului, dar insasi replica televizata a dlui bobulescu "pe cuvant de onoare ca nu noi am propus!" este naucitoare. cat despre dl isvoranu, este modelul liderului de sindicat din industria anilor '90-'94, a acelor lideri care au fost schimbati, fiind depasiti ca mentalitate de-a duce lupta sindicala.
este o mare minciuna invocarea acestui salariu de 7 milioane pe luna, ba chiar generalizarea lui la toata tagma. o minima documentare arata ca salariul minim este salariul unui prof. debutant, care, in primii 2 ani de activitate, fara niciun spor, este de 11,5 mil., iar salariul maxim al unui prof. gr.i, fara niciun spor inafara de vechime, este de 28 mil. (1000 de dolari). ca sa nu mai vorbim de salariile prof. univ. care ajung la 3000 de euro!
propun sa se privatizeze jumatate dintre scoli, in mediul urban. sa vedem si performante, nu doar meditatii, greturi, ofuri si rutina. iar banii pe care ii da acum statul scolilor, ca sa-i toace pe bodyguarzi, spoieli, sali de sport nefunctionale si sisteme video, sa-i dea parintilor daca si numai daca isi duc plozii la scoala privata. scolile bune vor prospera si vor avea clienti. scolile rele se vor desfiinta sau se vor reforma. reforma nu se face de la centru, ci din comunitate. daca o comunitate e fortata sa mearga la o scoala indiferent de performantele acesteia, canci reforma. incercati cu cianura...
cred cäƒ ã®n mod greåŸit se interpreteazäƒ cäƒ profesorii ar fi inamicul public nr. 1; de fapt pentru prima datäƒ dupäƒ mulå£i ani väƒd cäƒ se acordäƒ atenå£ie åŸi acestei categorii profesionale, ã®n sensul cäƒ oamenii ã®ncep säƒ vadäƒ åŸi aspectele pozitive ale acestei meserii, cum ar fi :
-programul de lucru de 16 - 18 ore/säƒptäƒmã¢näƒ, adicäƒ 3, 4 ore/zi;
-vacanå£e de 3 luni vara, 2 säƒptäƒmã¢ni iarna + toate celelalte;
-sfã¢råŸi tul de säƒptã¢mã¢näƒ ã®ntotdeauna liber;
-meditaå£iile (eventual cu acelaåŸi profesor de la scoaläƒ, despre care, curios, nimeni pã¢näƒ acum nu se ã®ntreba ce face la åŸcoaläƒ de copilul pleacäƒ fäƒräƒ säƒ ã®nå£eleagäƒ lecå£ia sau materia)
ãŽn ceea ce priveåŸte aspectele negative, säƒ le enumeräƒm :
-salariul mic (cel puå£in aåŸa se spune, dar ã®n realitate, dacäƒ ar fi aåŸa de mici, liderii sindicali ar putea säƒ prezinte public fluturaåŸii de salariu de la profesori cu vechimi åŸi grade diferite, inclusiv de la universitäƒå£i, ceea ce nu s-a ã®ntã¢mplat - oare de ce ?) - se mai completeazäƒ cu meditaå£ii;
-responsabilitäƒå£il e imense; atfel, dacäƒ la sfã¢råŸitul zilei un copil din clasäƒ nu a ã®nå£eles lecå£ia, profesorul nu päƒå£eåŸte nimic; dacäƒ niciun copil din clasäƒ nu a ã®nå£eles lecå£ia profesorul nu päƒå£eåŸte nimic; dacäƒ niciun copil din clasäƒ nu ia bacalaureatul sau alt examen profesorul nu päƒå£eåŸte nimic.
exemplele ar putea continua, dar, fäƒräƒ a denigra munca profesorilor responsabili, cred cäƒ s-ar impune mai ã®ntã¢i crearea unui sistem corect de apreciere a muncii atã¢t pentru elevi, dar åŸi pentru profesori, apoi säƒ se solicite aceste majoräƒri salariale imense.