Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1733 vizualizări 29 ian 2018

Mi se pare că Iohannis a devenit, un pic-un pic, manierist. La fiecare învestitură semestrială (rotativă) a vreunui cabinet PSD, brevetează alt stil de ţopăială.

Anul trecut, când cu Tudose, ne-a vorbit despre „ţopăiala fiscală”. Astăzi, la înnoirea jurămintelor, a consacrat „ţopăiala guvernamentală”. Habar n-am ce-o mai fi şi la vară… Mai mult ca sigur, va lua în tărbacă „magistrala ţopăiala juridică”… Şi în decembrie? În decembrie, vom ţopăi criogenic, cu facturile-astea, ale eşecului.

Până atunci, avem guvern nou. Ciudat, dar nou.

Inspirat de gestul omenos al preşedintelui, care i-a mai dat o şansă PSD, Kelemen a oferit şi el încă una, azi, cu sec!

Din cauza efortului de a-l susţine, constant, pe Dragnea, lui Pambuccian i-a sărit o vertebră din coloană. Îl târau vreo doi, prin Parlament, ca pe însetatul deşertului, disperat să nu piardă votul cu bile.

Cum spuneam, guvern nou, scos la vopsea cu minorităţile. Curios guvern.

După vot, Dăncilă nu prea a vrut să răspundă întrebărilor presei. I s-a părut prea devreme, iar ea e pe fus european. Singurele certitudini: „Nu vom introduce alte taxe” şi „Săptămâna viitoare dispare D600”. Sigur? Sigur!

Şi, totuşi, Teodorovici, ministrul MFP, pare mai la ralanti. Zice doar că „încearcă o soluţie normală, logică, chiar prin comasarea declaraţiei 200 cu 600”.

Dar ce încredere să mai ai în logica şi normalitatea lui Teodorovici, care, întrebat fiind dacă s-a lăsat convins de Patriarh să renunţe la impozitarea veniturilor BOR, omul a răspuns în extaz: „Prea Fericitul poate spune ce crede, eu îi spun ce ştiu şi aplic ce trebuie. (…) El se inspiră din ceea ce spun eu. Sunt o sursă de inspiraţie pentru Patriarh”. Sigur, aici, în acest loc, îţi poţi face de la una la trei cruci, aşa cum şi-au făcut miniştrii lui Dăncilă, la Cotroceni - fiecare în legea lui.

Acolo, cel mai tare m-a speriat uitătura lui Ivaşcu, de la Cultură. Omul era aşa de supărat pe noi, încât nici n-a mai vrut să audă de poporul român. Când a citit jurământul a luat-o pe potecuţă: în loc de „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român” pe om l-a luat valul şi a spus că el îşi dă puterea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului Lui. Dumnezeu ştie care o fi ăla, ce norod o fi, ce oameni…

Asta l-a uluit până şi pe preşedinte: stăteau şi se uitau unul la altul, inerţi. Bestial!  

Şocat, spiritul Patriarhului, Orlando Teodorovici, o luase şi el, brusc, din loc, spre Iohannis, cu jurământul nesemnat. Şi atunci, i-a spus o voce de ce venise de fapt: „Semnează!”. „A, da! – zice Inspiraţia divină -, să semnez! N-am mai fost de mult la Cotroceni…”. Da? Ministru vechi, domnule, vechi, ce mai!

Carmen Dan, ce să zic, la post. Vigilentă. Cum trecea prin faţa ei vreo tânără demnitară, cum o lua la măsurat, de sus în jos şi retur. Atentă la detalii, la linie, la model… Ochi de secretară. Doar la text s-a-ncurcat. Puţin, nu mult.

Rectorul Popa a citit aproape perfect. A şi semnat. În consecinţă, nu e totul pierdut.

Viceprim-ministra Birchall a citit tot textul cu intonaţie şi cu ochii fix în cameră. O fi fost supărată pe Iohannis, Dumnezeu ştie.

Însă, Daea m-a impresionat cu adevărat. A citit jurământul cu aşa o încărcătură emoţională… Cu aşa o căldură. Omul pământului, cu adevărat.

Aşa că, degeaba mai face, acum, Iohannis, pe durul, cu ţopăielile lui, că iar a pierdut semnalul. Toată lumea se aştepta să dea atac la penalii din guvern. Măcar acum, în ultimul ceas. Da’ de unde, nimic, mormânt.

Eu zic că n-a ştiut care sunt. Sau o fi uitat?  

Citește și: