Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2257 vizualizări 22 aug 2017

Ei bine, noi nu avem aceeaşi senzaţie de instabilitate pe care a resimţit-o organul de poliţie, în 2008 - aflat într-un dialog atins de aripa dilelii, cu Dan Şova -, când spunea: „Mie mi se fâlfâie...

Sigur, incidentul e vechi, unii spun chiar că, şi dacă a existat vreo abatere de la lege, cu consecinţe penale, pedeapsa respectivă s-a prescris deja, dar totuşi nouă nu „ni se fâlfâie” de Şova.

Şi nu vorbesc aici de „carismaticul Şova”, uns cu mirul lui Dumnezeu, şi alunecos, în consecinţă, prin meandrele justiţiei, ci de modelul politic „Şova”: obraznicul, arogantul, ba, mai mult, antisocialul cetăţean propus de partide şi ales de naţiei, pentru a fi reprezentantul comunităţii din care (chipurile) vine, spre a-i apăra interesele în Parlamentul României - personaj din aceeaşi clasă de producţie cu „pugilistul” Cristi Boureanu.

Dacă l-aţi uitat pe Dan Şova, vi-l readuc în memorie, în doar câteva cuvinte: este omul lui Ponta, susţinut şi promovat de fostul lider PSD, atât în partid/Parlament (senator), cât şi în guvernul pe care l-a condus (ministrul Transporturilor), certat cu legea, după cum spune DNA, uns cu mirul sfinţit al spălării păcatelor lumeşti, ingredient asociat luptei parlamentarului cu Justiţia. Clonţos, arogant, insignifiant.

Ei bine, astăzi a apărut pe pagina de Facebook a „martorilor protejaţi/ignoraţi” un filmuleţ în care îl putem urmări pe Dan Şova, în Predealul anului 2008, într-o comedie neagră, în care se luptă cu un grup de poliţişti-comici, doar pentru că oamenii legii, ajunşi la faţa locului, l-au întrebat - atenţie! - de ce a tras cu bile colorate (paintball) în trecători nevinovaţi, aflaţi la promenadă în numita urbe.

Spectacolul pe care îl organizează Şova (momentul acela când limpezimea minţii te face să-ţi înţelegi, pe deplin, rolul de vânător de oameni) este maximum de penibil pe care l-a produs un mini-politician.

Pentru că şi-au permis întrebarea, organelor li s-a cerut de către anchetat să se legitimeze, imediat, acesta aflându-se la faţa locului în calitate de proaspăt ales al neamului sau de politician, pur şi simplu.

Poliţiştii n-au dorit să execute comanda, ba, mai mult, i-au învederat politicianului că „li se fâlfâie” de persoana acestuia, aflat, vizibil, în vârf de criză.

Şova: „Păi, aţi venit şapte oameni pentru un nebun?! Nu aveţi ce face?”.

Poliţistul (în altă reprezentare decât cea din cazurile „Boureanu” şi „medicul-director”): „Nu, nu avem!”.

Şova (către un cameraman-amator): „Auzi, n-au ce face!! Vino aici şi filmează-l când spune că nu mai are altceva de făcut!”. Apoi, către apărătorul legii: „Dă! Hai dă-mi una! Dă-mi una în faţă! Hai, dă-mi un cap în gură, ce faci?!”.

Poliţistul, abia scăpat din mâinile anchetatului, perplex, în timp ce-şi face una-două cruci cu limba-n gură: „Pleacă domnule de aici! Eşti dumneata cel mai tare, ce să spun! Mie mi se fâlfâie de dumneata!”, zice, şi se urcă, iute, în maşină de serviciu.

În loc să ia, în serios, declaraţiile „împuşcaţilor”, să-l legitimeze pe „Hunter-Şova”, să-i pună cătuşe, să-l urce şi pe el în maşină, şi să-l ducă la secţie, îşi face curaj s-o-tindă! Măcar pentru ultraj, dacă nu şi pentru vânătoarea de oameni în sezon de prohibiţie ar fi trebuit Dan Şova să dea socoteală. Dar oamenii au pus batista pe ţambal.

Dincolo de glumă, înţelegeţi povestea?! Înţelegeţi ce fel de oameni au condus ţara şi cum a ajuns ea acolo unde se află?! Şi nu vă încântaţi că din modelul acesta au fost puţini! Doar pe ei, doi-trei, ni i-a înfăţişat întâmplarea!  

                                                                                                   

Citește și: