HOUIELI

Presa iar n-a înţeles nimic, vorba lu’ Ion Cristoiu. Ce s-a întâmplat vineri la Timişoara? Fătucele şi piţifelnicii, bătuţi în cap de soare şi năuciţi în deşertul prin care îi plimba discursul premierului, au fost victimele unui miraj: asupra maşinii lui Emil Boc s-a tras. Proiectilul a trecut milimetric pe deasupra capotei, atentatorul a scăpat cu fuga, pierzându-se în noaptea care avea să vină peste vreo opt ore. (Mascaţii îl mai caută şi acum). Întrebat ce-a simţit în acele momente, primul ministru a îmbrăcat paltonul lui Armand Călinescu pe peronul din Sinaia şi a declarat cu bărbăţie: „În vremuri de criză, un premier trebuie să-şi asume orice“. Smoking gun-ul sfârâia încă pe asfaltul încins: omletă…

Să vă spun eu ce trebuie să înţelegeţi din asta: un om a prăpădit un ou. Zero virgulă şaptezeci şi cinci lei în vremuri de criză contează. Unde o să ajungem dacă – bat în lemn! – ne-ar veni ideea să recurgem la proteste atât de costisitoare? Astea-s pentru ţările încă bogate: oo, roşii, bacon, cârnăciori de porc, fasole boabe conservă, pâine prăjită împachetată în tichete de vacanţă. (A, dacă Năstase ne livrează, gratuit, muniţie din ferma de aripate a domniei sale, atunci da, ne mai gândim).

Asta a fost vineri. Sâmbătă seară, nişte consilieri criminali i-au făcut vânt Elenei Udrea pe poarta Festivalului de Jazz de la Gărâna, crezând c-o trimit la Festivalul Berii. Ergo (îi zic în particular cine-i Ergo ăsta şi cu ce scop s-a infiltrat în text): în loc să fie aclamată cum binemerita, Cariatida Turismului a fost huiduită cu sete. Dacă juna Elenă, înainte de-a trece voioasă printre junii jazzuitori, s-ar fi aplecat mai cu atenţie asupra deosebirii dintre tilincă şi saxofon, sinistrul de la Gărâna n-ar mai fi avut loc. Cum să apari la un concert de jazz, o oră după primul acord, când spectatorii vin cu o oră înainte ca să-şi intre în transă, cum să-ţi plimbi trăistuţa vuittor prin faţa scenei, scrâşnind cu tocurile cui prin pietriş, când spectatorii nu respirau ascultând chitara lui badea Abercrombie? Cred că doamna Udrea a scăpat uşor doar cu huiduieli. Să-i fie învăţătură de minte: la Găina – da, mândro; la Gărâna – nu, poleito.

Între ouiala din Timiş şi huiduiala din Caraş distanţa e mică, dar deosebirea e mare. Nu vă bucuraţi prea devreme, n-a început încă ofensiva populară împotriva guvernanţilor. Vine şi asta, nu plonjaţi în depresie. Dar atunci când o fi să fie, trebuie să ne găsească pregătiţi, să ştim cu ce în cine aruncăm. Să calculăm bine raportul costuri-efecte. Să căutăm prin preajmă ceva de care ne putem lipsi… M-a lovit o revelaţie: chiar Guvernul Boc e ăla de care ne putem lipsi.
Huo, la coase!

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine