Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1636 vizualizări 30 sep 2017
De o parte, neoliberalismul globalist, de un cinic pragmatism, al preşedintelui unei ţări secularizate, de cealaltă parte discursul de stânga (de extremă stângă şi marxizant, spun cei care nu l-au citit) al lui Bergoglio, şeful celui mai mic stat din lume. Ce legătură poate fi între ele?
 
Au vorbit la telefon, a doua zi dupa alegerea lui Macron, 10 minute, despre Acordul climatic de la Paris. Bergoglio e întâistătătorul Bisericii în care preşedintele Franţei e ceea ce sociologii numesc un "zombi catolic". 
 
Recitind pasaje din Bucuria Evangheliei mi s-a părut că Papa, încă din anul 2013, când şi-a publicat exortaţia, se adresează şi cultivatului meritocrat debordând de iniţiativă, Emmanuel Macron, care la vremea aceea făcea primii paşi în politică: "Îi cer lui Dumnezeu să sporească numărul politicienilor capabili să intre într-un dialog autentic care să orienteze în mod eficient, să vindece rănile profunde şi nu aparenţa relelor din lumea noastră (...). Departe de mine să propun un populism iresponsabil, însă economia nu mai poate recurge la remedii care sunt o nouă otravă".
 
Planul lui Macron desenează o Europă a elitelor, Papa e convins că "inegalitatea e rădăcina tuturor relelor". Planul lui Macron, plin de entuziasm, descrie ceea ce Suveranul Pontif ar numi "o structură inutilă, separată de oameni; un grup de aleşi care privesc la ei înşişi".
 
Planul Papei refuză "o economie a excluderii şi inegalităţii. Această economie ucide. Nu se poate să nu facă vâlvă faptul că moare un bătrân condamnat să trăiască în stradă, însă e o ştire scăderea cu două procente a acţiunilor la bursă. Asta e excludere. Nu mai poate fi tolerat să se arunce mâncare, când există oameni care mor de foame. Asta e inegalitate. Azi totul intră în jocul competitivităţii şi al celui mai puternic, unde cel puternic îl devorează pe cel mai slab. Ca urmare, mari mase de populaţie se văd excluse şi marginalizate: fără loc de muncă, fără perspective, fără căi de ieşire. Fiinţa umană în ea însăşi este considerată un bun de consum, care se poate folosi şi apoi arunca. A demarat şi este promovată cultura rebutului. Nu mai e vorba, pur si simplu, despre fenomenul exploatării şi al asupririi, ci despre ceva nou: excluderea loveşte în rădăcina sa apartenenţa la societate, din moment ce prin excludere nu se rămâne în drojdia societăţii, la periferie sau fără putere, ci se rămâne în afară. Cei excluşi nu sunt cei exploataţi - sunt gunoaiele, resturile". 
 
Contează ce crede Papa? N-are putere de decizie în noua construcţie europeană. Dar Dumnezeu are, iar El "este incontrolabil, nemanipulabil, chiar periculos, deoarece cheamă fiinţa umană la realizarea sa deplină şi la independenţa de orice tip de sclavie". 
 

Citește și: