Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2858 vizualizări 20 mar 2018

Donald J. Trump l-a primit pe Muhammad bin Salman, vicepremier şi ministru al Apărării, pentru a doua oară de când s-a instalat la Casa Albă (a treia întâlnire a celor doi avusese loc la Riyadh, în mai anul trecut).

A fost veselie mare nu doar la Riyadh, ci şi la Abu Dhabi şi Ierusalim când zilele trecute preşedintele Americii l-a demis pe  Secretarul de Stat Tillerson, înlocuindu-l cu directorul CIA, Mike Pompeo, care îşi va prelua mandatul la sfârşitul acestei luni. E drept că Tillerson a fost ţinut departe de problematica Orientului Mijlociu, lăsată exclusiv pe seama triadei Kushner-Greenblatt-Firedman, cu concursul extraordinar al sopranei de la Naţiunile Unite, ambasadorul Nimrata Haley. Însă Tillerson apucase să se pronunţe ferm, din înalta funcţie deţinută, despre Acordul nuclear cu Iranul, poziţionându-se de partea celorlalţi cinci semnatari (membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU - Franţa, Rusia, Marea Britanie, China plus Germania) şi împotrivindu-se denunţării acestuia, promise de Trump încă din campania electorală.

Încă neexperimentatul dictator saudit vine la Washington cu speranţa că, aşa cum mărturisea Netanyahu, Trump va forţa în mai retragerea Statelor Unite din acord. A pregătit şi un mic şantaj, anunţând în repetate rânduri că ţara sa se pregăteşte de înarmare nucleară, dacă Iranul nu va fi oprit.

Problema înarmării nucleare saudite a fost discutată şi în cadrul întâlnirii premierului israelian cu preşedintele Trump la începutul lunii martie. Atunci – afirmă sursele bine informate ale celebrului Canal 10 israelian  - Netanyahu i-ar fi cerut lui Trump să nu sprijine Arabia Saudită în demersul de a-şi construi capabilităţi nucleare, invocând că acesta ar putea permite Riyadhului să îmbogăţească uraniu şi să producă arme nucleare. Se pare că Donald l-a refuzat pe prietenul său Bibi, argumentând că, dacă Statele Unite vor refuza sprijinul, se vor găsi alţii s-o facă.

Presa a avut acces astăzi doar la un schimb de superlative. Preşedintele a vorbit despre “relaţia excelentă” dintre cele două ţări, după tensiunile din epoca Obama, iar prinţul moştenitor a declarat că regatul său este “cel mai vechi aliat al Americii în Orientul Mijlociu – mai mult de 80 de ani” şi a invocat  semnificativele investiţii saudite în Statele Unite. Trump a mai ţinut să sublinieze că saudiţii au achitat o bună parte din factura apărării Orientului Mijlociu (de curând le-a mai cerut o nimica toată de patru miliarde pentru Siria).

În spatele uşilor închise ale Biroului Oval, probabil cei doi lideri planetari (Muhammad bin Salman se simte unul, ca în anecdota cu şoricelul care strigă de pe spinarea elefantului – “Ce frumos tropăim!”) au discutat şi lucruri serioase. Iar în afara leitmotivului Iran mai există cel puţin două, de arzătoare importanţă: războiul din Yemen, mai precis catastrofa umanitară creată acolo de prinţul moştenitor, şi problema palestiniană. Din păcate, pe Mahmud Abbas l-au lăsat nervii şi l-a înjurat pe ambasadorul american în Israel (“fiu de căţea”, cea mai plină de dispreţ înjurătură arabă), ceea ce le-a permis Ierusalimului şi Washingtonului să sublinieze violenţa Ramallahului şi lipsa de apetit a palestinienilor pentru pace.

Citește și: