Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2026 vizualizări 20 apr 2017

Vicepreşedintele american Pence a trecut prin Japonia, se află acum în Indonezia, urmând să se îndrepte spre Australia, tocmai pentru a-şi linişti aliaţii şi a-i asigura de susţinere. Însă răbdarea doamnelor Payne şi Inada e pusă la grea încercare şi cer noi presiuni asupra Chinei, sponsorul Coreei de Nord. Îi induc chiar degrabă lansatorului de rachete de la Mar-a-Lago ideea că programul nuclear al nord-coreenilor e “conceput pentru a ataca Statele Unite”.

Totuşi, ameninţările colorate apocaliptic ale lui Kim Jong-un nu pot ţine loc de informaţie riguroasă. Agenţia naţională de ştiri de la Phenian, poreclită “Marele Vituperator”, şi Rodong Sinmun, cotidianul Partidului Muncii, lansează tot mai dese atacuri ale “Conducătorului iubit” (a cărui voce lumea civilizată a auzit-o abia anul trecut) la adresa Americii, conţinând cele mai inventive ameninţări.  (Expresiile acestea  vor intra în manualele şcolare, precum formula lui Kim Jong-il “vom transforma Coreea de Sud într-o mare de foc”). Nimeni nu ştie, deocamdată, ce arsenal are armata nord-coreeană (nu te poţi încrede în butaforiile cu care defilează la parade), dar specialiştii consideră că ar fi departe de a deţine tehnologie necesară miniaturizării unui focos nuclear care să atingă coastele Americii.

La sfârşitul lunii martie, partidul de guvernământ, prin comisia parlamentară de securitate, îi propunea premierului  Shinzo Abe ca armata să dezvolte capacitatea de a lovi bazele de rachete din Coreea de Nord. Propunerea a declanşat o întreagă controversă, după cum relatează  “The Japan Times”. O astfel de capabilitate nu e uşor de obţinut şi nu e deloc ieftină. Dacă ar fi lansată asupra bazelor de rachete din Coreea de Nord, ar duce la destabilizarea întregii regiuni, oferind inamicului pretextul unui atac preventiv devastator. Iar între primele vizate nu sunt Statele Unite, ci Coreea de Sud – cu care Nordul n-a încheiat încă, din 1953, un tratat de pace - şi Japonia.

Nu vorbim însă de o ţară mică şi isterică, în stare să pună pe jar o lume întreagă, ci de sfârşitul relativei stablităţi în Asia-Pacific.

“Ceaţa războiului“ e sintagma lui Clausewitz, sinonimă astăzi imprevizibilităţii.

Citește și: