Îndreptar politic: când şi cum se anunţă furtul alegerilor

Ăştia nu se pregătesc de alegeri. Se pregătesc de Halloween. Şi, fiindcă bugetele-s mici, îmbracă pe dos costumele de-acu cinci ani. Doar că nu le intră în dovleci pic de know-how. Care-a fost strategia politică în 2004? "Se fură alegerile!". O striga Băsescu - dar cu cât talent! O bolmojesc azi şi pesediştii ca să-i facă pârtie lui Geoană.

De ce nu-i crede nimeni? Fiindcă nu ştiu nici când, nici cum s-o spună. Întâi c-au scos-o prea devreme. Vorbele astea, "se fură alegerile", trebuiau să cadă ca o lovitură de trăsnet, cu o zi-două înainte. Să adune lumea ca la panaramă, să şocheze şi să mobilizeze. Să-i lumineze pe nehotărâţi, să-i mâne spre urne pe absentofili. (La ce îi mai plătiţi cu milioane pe consultanţii americani, dacă nu sunt în stare să vă înveţe şmecherii de abecedar? )

Cum se prepară o astfel de bombă: se iese pe sticlă. (De regulă, liderul e înconjurat - în picioare - de un grup de activişti inimoşi, atinşi în sentiment; figuri prelungi, neconsolate). Şi (atenţie, intrăm în direct!): nodul de la cravată uşor într-o parte, costumul puţin în dezordine, ochii umezi, măriţi de groază şi dezgust. El, eroul popular lovit pe la spate, trebuie să apară ca o victimă, dar nu ca un fraier. Un Toma Alimoş, spintecat la urnă în mod mişelesc şi nedemn, în timp ce oblojea la portofel o bătrânică lihnită de la europarlamentare (făină, zahăr, zece ouă). Privirea - lipită de camera cu beculeţul roşu. La piept: ţinute strâns, câteva dosare. Nu trebuie să conţină nimic, coperţile sunt importante şi ce scrie pe ele cu bidineaua, subliniat: "Fraudă Electorală". Asta dă greutate şi credibilitate.

Liderul deschide gura: la început, glasul e înecat de emoţie şi de şoc. Apoi îşi recapătă fermitatea. Formează fraze scurte, în care se regăsesc cuvintele: democraţie, oamenii trebuie să ştie, Europa, furt, şaorma, stat de drept, descartes [decart], Ştefăneşti, Sinteşti, Schengen, constituţional, simptomatic, pungi cu mălai.

Cine poate să interpreteze asta? Nica? L-a călcat autocaru... Hrebe? N-apucă să deschidă gura, că-ţi vine să-l cauţi în buzunare, să nu fi pitit vreo ştampilă... Geoană însuşi? Exclus. Nu-l cred nici copiii cu care se ceartă pe lopăţică.

Ei, tocmai d-aia o să iasă tot Băsescu, săracu'. Iar Crin o să ţină la sfârşit un discurs, unul de-ăla de-al lui cu locomotiva, din care n-o să se înţeleagă dacă a dat peste el, dacă a deraiat sau pur şi simplu n-a oprit în staţia lui.

Acesta este un vademecum ("hai, şi-om mere", cum ar traduce Grupul de la Cluj). Personajele nu au nici o legătură cu realitatea românească.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine