Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
4743 vizualizări 15 ian 2018

În primul rând, nu PSD, nu liderul partidului, nimeni altcineva din PSD nu poate numi, după plecarea lui Tudose, un prim-ministru interimar în afara preşedintelui României, potrivit Constituţiei.

Aceasta spune, la art. 106-107 următoarele: „Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege - (106).  

Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern - (107/3).

În consecinţă, dacă intenţionează să se facă jucător, Iohannis ar putea să numească premier interimar pe unul dintre cei doi miniştri care l-au susţinut pe Tudose în CExN: Ciolacu şi Stroe.

De asemenea, potrivit art. 85/1 din Constituţiei, la care ne întoarcem mereu - „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”, coroborat/completat cu dispoziţiile art. 103/1 „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”, lucrurile continuă să fie, cum ar zice un membru al PSD, „fluide”

Întrucât nu există niciun partid care, la această oră, să  dispună de majoritate absolută în Parlament (indiferent de orice fel de listă cu semnături ale parlamentarilor care i-ar putea fi prezentată de PSD), Klaus Iohannis poate desemna un premier fără legătură cu social-democraţia.

Dacă prima nominalizare va fi - evident - respinsă în Parlament de coaliţia PSD-ALDE, cea de-a doua, care ar putea conduce, prin neacceptarea ei, la organizarea de alegeri anticipate, nu-i exclus să creeze ezitări în privinţa votului, la nivelul majorităţii.

Un vot „pentru” ar consfinţi victoria preşedintelui; un vot „contra” ar însemna alegeri anticipate.

Dacă, însă, în aceste condiţii, PSD ar declanşa procedura de suspendare a preşedintelui, mă tem că ideea pusă în practică va conduce, în actualul context politic, la falimentul partidului, în ansamblu, şi nu doar al conducerii sale actuale.

Figura e că apar în spaţiul public întrebări de genul: „Şi dacă Dragnea e blat cu Tudose pentru a atrage la guvernare, cu doi ani şi jumătate înainte de alegeri, o garnitură liberală?”, care, după cum arată infrastructura socială şi haosul legislativ al momentului, ar însemna o relaxare social-democrată în paralel cu o sinucidere liberală fără drept de apel! (Cam aşa cum s-a întâmplat în guvernarea tehnocrată, când, deşi guvernul Cioloş a fost „acceptat” de ambele partide mari, PNL a decontat greşelile guvernării, iar PSD a crescut în sondaje).

Ştiu, la prima vedere posibilitatea pare neverosimilă, dar asta, mai ales, pentru cei care nu joacă, niciodată, şah. Aceştia din urmă nu ştiu că, de cele mai multe ori, un sacrificiu bine gândit duce, invariabil, la o victorie bine-venită

Sigur, rămân în discuţie Legile Justiţiei şi soarta lui Dragnea, dar să nu uităm că există o sfântă CCR!

În ultimă instanţă, dacă eu aş fi Iohannis, şi aş vrea să le fac o surpriză cu tot dinadinsul, le-aş desemna, fără mari ezitări, şi pe cel de-al treilea premier propus, devenind foarte atent la disperarea cu care vor guverna ţara într-un an, 2018, care se anunţă exploziv din toate punctele de vedere.

Doar că, la mijloc, este România. 

Citește și: