Lacrimile lui Obama pentru copiii morţi

de Alina Matis

Preţ de câteva secunde din declaraţia făcută după masacrul de la şcoala din Connecticut, Barack Obama a fost Primul Părinte. Impresionat de drama celor 20 de "copii frumoşi" omorâţi într-o clipă în sala de clasă şi cu gândul la fetele lui, Obama a plâns. Cu vocea tremurândă, şi-a şters lacrimile şi a amintit că "nu e momentul să discutăm despre politici". Cu aceste vorbe, s-a întors Preşedintele.

Columbine, Virginia Tech., Tucson, Aurora, Oregon, Wisconsin - după fiecare dintre aceste tragedii, a fost prea devreme pentru a discuta despre politicile privind controlul armelor. Mereu a fost prea devreme şi, când nu a fost prea devreme, a fost prea târziu.

Acesta este, poate, unul dintre cele mai mari eşecuri ale lui Barack Obama. Când a candidat prima dată, le-a promis americanilor că va reintroduce legislaţia privind controlul armelor care a expirat în 2004. Lobbiştii au fost mai puternici şi a dat repede înapoi. În campania din acest an, a evitat un răspuns pe această temă.

În baza imbatabilului amendament doi la Constituţia SUA, s-a clădit o industrie de mii de miliarde de dolari, mai greu de atins decât industria medicală, şi care a împrăştiat prin casele americane peste 300 de milioane de arme, Statele Unite având astfel cea mai mare rată a armelor pe cap de locuitor din lume.

Aceste arme provoacă 84 de morţi pe zi şi costuri pentru economia americană de 100 de miliarde de dolari pe an. Un atac armat cu victime multiple are loc la fiecare şase zile în America. Dintre toate oraşele, Chicago, oraşul lui Obama, este cel mai sângeros din acest punct de vedere. Peste 4.000 de tineri cu vârste de până la 21 de ani au fost împuşcaţi aici în ultimii patru ani. În cazul orăşelului din Connecticut, vorbim despre copii de grădiniţă şi şcoală primară, care au fost ucişi atât de repede, încât nici nu au apucat să încerce să fugă din clasă. Printre armele care le-au pus capăt zilelor era şi una semiautomată, la fel ca în cazul altor masacre anterioare (vezi Aurora).

Oricât de ad literam ar fi interpretat acest amendament din legea supremă a Statelor Unite, dreptul de a avea arme nu este, nu poate fi, mai important decât dreptul la viaţă (a celuilalt) - în acest caz, decât dreptul unui copil de a apuca să îşi trăiască viaţa.

Ca de obicei, însă, la nici câteva ore de la masacrul din Newtown, apărătorii armelor, cu ultra-conservatorul Rush Limbaugh pe post de înainte-mergător, avertizau publicul că stânga lipsită de scrupule va profita de emoţia momentului pentru a redeschide subiectul controlului mai strict. De ce e mereu momentul să aperi armele, unele dintre ele demne de câmpul de luptă şi aflate în mâinile unor persoane cu grave probleme psihice, dar nu e niciodată momentul să vorbeşti despre controlarea lor?

Un alt argument care era vehiculat pe bloguri şi în presa americană imediat după atac este că statul Connecticut este unul dintre cele mai stricte în privinţa accesului la arme. Mai mult, atacatorul îşi obţinuse toate armele legal, chiar dacă fratele lui le-a declarat poliţiştilor că avea anumite boli sau tulburări psihice (informaţie neclară în primă fază). Acestea nu sunt decât argumente-bumerang. Ce spune despre situaţia armelor în SUA faptul că un astfel de atac a fost posibil într-unul dintre cele mai "stricte" state din federaţie?

De cealaltă parte a argumentului se află, ca şi de altă dăţi, primarul New York-ului, Michael Bloomberg, unul dintre cei mai mari susţinători ai reformei accesului la arme.

Când a câştigat primul mandat, Barack Obama crease deja multe speranţe, unele complet nerealiste, în mintea americanilor. Reforma sănătăţii şi cea a accesului la arme au fost două dintre ele. În cazul sănătăţii, nu a reuşit cât a promis, dar a făcut, cu siguranţă, mai mult decât oricare dintre predecesorii săi. În cazul celeilalte, nu a făcut nimic. Este marea "restanţă" cu care îşi începe cel de-al doilea mandat.

Niciodată, însă, nu vor muri suficient de mulţi copii pentru a fi "momentul" să iei mitraliera din mâna celui care susţine că are nevoie de ea pentru autoapărare.

Alina Matiş este editor al ziarului Gândul

 

 

94 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 XXL:Alina Matias - BRAVO! 15.12.2012 11:59

 
#2 Matis,scuze! 15.12.2012 12:00

 
#3 ss33 15.12.2012 12:43

discutabil daca controlul mai aspru al regimului armelor ar duce la disparitia acestor evenimente. Cine vrea sa faca rost de arma face oricum si oriunde. (cine vrea cu adevarat) iar in America deja exista precedente si oameni care le pot lua drept model.

de partea cealalta a textului ... mi s-a parut de un teatru penibil momentul cu lacrima. urmariti ochii pe zoom. duce mana la un ochi care nu lacrimeaza deloc. e un gest bine lucrat apoi tacerea ... mi se pare doar teatru. nu e vb ca nu i-ar parea rau (oricarui om care nu e sociopat cred ca i-ar parea) insa nu strica niciodata sa fii si mai popular decat esti. Evident asta e o impresie. n-am cum sa o sustin cu dovezi.

 
#4 Jos Guvernescu 15.12.2012 13:15

Arme la liber şi o populaţie stresată, învăţată să lupte sau să moară, iată o combinaţie ucigaşă, care va mai face multe victime de-acum încolo...

Să ne ferească Dumnezeu de situaţia din America, în care numai cine nu vrea nu îşi cumpără o armă...

 
#5 IVANCIU FLORICA-Genova 15.12.2012 13:23

mai, alina matis -ca a dus mana stanga la ochi ^?nu plangea .este altceva . l-am urmarit de cateva ori si vezi ca te grabesti sa dai concluzii. nu e pt voi acea ...parola . vorba pe italiana insa parola. in fine , nu erau lacrimi nu te mai repezi sa dai concluzii neclare ca uiteasava orientati voi stramb.
deci ca plansese la alegeri aia da , dar acum e altceva .
cunosc .daca vrei sa te lansezi in ziaristica pe subiecte americi si barack obama ,dupa cum am obaservat si din urma in alte articole ....pfff ca sa nu mai zic de cainele ce ura in felul lui hohoho...
te rog sa iti mai abtii pornirile . mai ales ca globul pamantesc e mare si ai ce scri. ai subiecte destule.
vezi sa nu intri si tu si sa bagi si pe alti in nebuloasele din capsorul tau ala frumos. de suprafata. nu te mai grabi alta data ca sunt destule gestici ....
................................................................
de care se folosesc multi nuuuuu acum ie astaa....hai lasa ca si asa sunt suparata pe zona aia de atatea atatea nu numai exemplul asta sau tragedia asta fresca.................proaspata
nu mai zic ca ..............abia ma stapanesc ....
dar uita-te mai bine ca nu lacrima.
lasa totusi,da locul altora sa scrie mai domnisorica fiindca nu e de sensibilitatea ta la ....
............numai gata-te las in pace dar lasa pe careva cu vedere buna sa se exprime , un barbat ....un ...o alta persoana ...tu vezi-ti de zulufi.

 
#6 jj 15.12.2012 13:26

Felicitari, Alina, un nou articol foarte bun!

 
#7 O Moldoveanca 15.12.2012 14:12

Felicitari pt un articol exemplar.

 
#8 Matador 15.12.2012 14:27

Este de asteptat, ca asemenea evenimente sa se antample din ce in ce mai des!
Intr-o tara condusa de mogulii fast-food-urilor,a sistemului bancar camataresc,a industriei de armament generatoare de razboae si a cretinismului numit visul American,oamenii au devenit simple cifre statistice.
Ce societate democratica este acea care pune pret mai mult pe profit decat pe viata?
Cum este posibil,ca un stat responsabil sa permita vanzarea armelor de asalt ca pe obiecte de uz casnic?
Cum este posibil, ca fiecare posibil psihopat sa aiba posibilitatea de a detine un adevarat arsenal militar in casa?
Daca este vorba de auto-aparare nu este suficient un revolver?
A-mi pare rau pentru copiii nevinovati,dar nu am nici o mila pentru adultii iresponsabili!

 
#9 IVANCIU FLORICA-Genova 15.12.2012 14:34

nu vreau sa devin o femeie jignitoare. nici nu am crescut jignind .nici nu ne-au jignit parintii mei , parintii nostri . ziceau de altii , criticau pe altii si noi intelegeam , ce fel de inteles e si acela . da , asa este . mama zicea de chirtica , de o vorba asa auzita de la mine cand vorbeam ...mereu vorbeam si povesteam , de la scoala , de pe ulita cu copii ....multi ....acolo in comuna mea , in satu meu . tata nu ne-a jignit niciodata . o certa pe mama pt noi si io si sora intelegeam ca sa nu o jigneasca pe mama . sa nu ii zica nimic nimicut vroiam insa ...deh !...tata era capu familiei si ...si in urma lui noi deschideam radioul si cauta mama muzica si uneori dansam. nu scartaiam nici scaunul cand dormea tata dupa masa . doua ore era liniste deplina . in bucataria noastra. cunosteam scaunul ce scartaie. in schimb tata nu ne jignea . nu o facea. ...noi ca fete,ca copii mai faceammmm...deci culegeam papusoi ,porumb pt papusi ...le faceam rochite ...miroseau frumos ...aveam si papusi de guma de carpa cum erau atunci ....mama cadea . noi pt mama ...sa nu ii zica nimic din cauza noastra vroiam insa tata nu se atingea de un firicel de par din capu nost ...nimic. nimic nimic . vroiam sa spun aici acum in preajma craciunului ca imi este dor de cadourile maicutei mele ...[adica ale lui mos craciun ,mos gerila asaaaa cum se zicea ...nu am probleme din astea de exprimare , nu am atata minte de...adica nu asta e important a ma gandi cum sa zic ...)gasite in dimineata de natale....acceptam cu bucurie cadourile lui ...stiam ca nu ne uita ... de fiece craciun...cand eram acas' la mama . nu vreau sa se rada de ideile mamei...ne punea ,langa fiece cadou ,sub perna ...niciodata dar niciodata nu am simtit-o cand furiseaza cadourile . io una nu stiu sora , ca nu am deschis subiectul acum mi-am amintit si pt ca e o exprimare a mamei stiindu-ne sensibile ...in asta lume de ...de atata istorie...din urma , nu era usor ,biata mama . deci nu uita si nu era craciun fara ...(sa nu radeti…

 
#10 IVANCIU FLORICA-Genova 15.12.2012 14:38

. deci nu uita si nu era craciun fara ...(sa nu radeti ,poate sa zambiti ....:) asa ... deci mama ne punea si sorici sub perna . voi intelegeti ceva ? shorici de porc . din bucatarie . de la porcu nost . voi pricepeti ceva? de cativa ani mi-am dat seama si mai ales ca facuse asta cu nepotii ei. cand dormea la ei vreun nepot in seara de craciun ...venea mosu ...siiiii cu sorici. nu mai stiu care a ras .... ai lu Dori , ai sorei mele sau ai mei dar stiu ca m-am suparatttttt ca de ce rade ca le-a pus si sorici... vai ... astia ,copii nostri erau comici uneori sau ziceau ''mancanhilar mamaia pa iel ..... ...cand ajungeau in curte de la oras ... deci mai glumea de taraniile ...de vorbele blande si miloase si parintesti si mamesti si .... deci nu e de ras . cunosteam soriciu ca e de la porcu nost sau ziarul , ziarul de la noi din casa sau hartia in ce era impachetat soriciul sau punga de plastic .... era deliiiiciosssssssss ....prima data il mancam ...avea si sare pusa .....pffff ..... of copilarie .......cat obraz de gros au altii...noi nu ne-am prea conformat de la darul lui mos gerila al nost , mos craciunul nost gustooos si inteligent.......
Acum fiecare cu ideea. as dori sa ...sa nimic. sunteti liberi la impresii...io am o zi ... eh ! zi . zi de la Dumnezeu lasata .
Sanatate !
.
(incerc sa gandesc altceva . e o tragedie si a mai fost ....e insuportabil de acceptat ...e vb de copii ,,,, de scoli de parinti ... de stat , de aparare de politie de educatie de stari si stari de ...de rabdari si rabdari si asteptari si iar asteptari si ....pfffff

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa