Ramona Strugariu
Ramona Strugariu
3678 vizualizări 19 oct 2015

Propun să discutăm aplicat, având în minte această demonstraţie victoriană a logicii, care a reuşit să construiască un arc peste timp, mult-aşteptatul proiect de lege privind  votul prin corespondenţă, care se află în acest moment la Comisia juridică şi îşi aşteaptă verdictul. Vorbim despre un sistem implementat cu succes de multe state din lume şi menit să faciliteze un drept fundamental. Modele pentru inspiraţie există. Oamenilor li se oferă inclusiv posibilitatea de a a-şi exercita în mod electronic votul prin corespondenţă, dar aceasta este o altă discuţie, mult mai elaborată şi care, în acest moment, nu-şi mai are sensul. Discutăm pe ce avem.

Aşadar: Capitolul 1, Dispoziţii generale. Art. 1 : Prezentul titlu reglementează exercitarea dreptului de vot prin corespondenţă  la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor, alegerile pentru Preşedintele României  şi la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European.

Întrebare: de ce se referă proiectul de lege numai la aceste trei tipuri de scrutin? Nu e foarte clară logica după care au fost selecţionate, însă, în mod firesc, votul prin corespondenţă ar trebui să poată fi exercitat pentru toate tipurile de alegeri, inclusiv pentru alegerile locale şi referendumuri. Sau nu avem interes, mai ales la referendumuri? Nu fiţi stresaţi pentru consecinţe, domnilor parlamentari, avem un referendum ale cărui prevederi sunt în continuare ignorate, altfel ar fi tocat frunze pe banii statului român numai jumătate din domniile voastre.

Art. 2: În sensul prezentului titlu, prin alegător se înţelege cetăţeanul român cu drept de vot, având domiciliul sau reşedinţa în străinătate, conform legii.

Întrebare: de ce se înţelege prin alegător numai cetăţeanul român cu drept de vot având domiciliul sau reşedinţa în străinătate? E constituţional să facem discriminări între diferitele categorii de alegători? Alegătorii din ţară ar trebui să beneficieze, în mod egal, de această opţiune. Vorbim despre o omisiune sau despre un mod de a face legea vulnerabilă, pregătită gata pentru ridicarea eventualelor excepţii de neconstituţionalitate?

Art. 4: (1)Alegătorul cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care doreşte să-şi exercite dreptul de vot prin corespondenţă (...) se poate înscrie în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă, după cum urmează: a) prin cerere scrisă, datată şi semnată depusă personal sau transmisă prin poştă către misiunea diplomatică sau oficiul consular din statul de domiciliu sau reşedinţă, la care anexează o copie a oricărui înscris oficial emis de către statul străin din care rezultă adresa de domiciliu sau reşedinţă unde locuieşte, precum şi o copie a actului de identitate.

Afirmaţie: asta este o absurditate. Un înscris oficial emis de către statul străin din care să rezulte adresa de domiciliu sau reşedinţă costă bani, timp şi este irelevant pentru exercitarea dreptului de vot; este suficientă o copie a actului de identitate valabil, emis în ţara de reşedinţă sau domiciliu, care atestă, în mod logic, faptul că cetăţeanul român locuieşte în acel stat; singura excepţie aplicabilă ar fi în cazul cetăţenilor români (bursieri, delegaţi, stagiari) care se află pe teritoriul statului respectiv mai puţin decât perioada maximă obligatorie prevăzută pentru înregistrare (de exemplu, în Belgia, aceasta este de 3 luni).

Acelaşi articol 4 stabileşte intervalul de înscriere, pentru cei care doresc să-şi exercite dreptul la vot prin corespondenţă, la 3 luni. Termenul este foarte scurt. Pentru procedura de înregistrare ar trebui alocate cel puţin 6 luni, unul din cele mai importante motive fiind acela că cetăţenii care sunt, de exemplu, în curs de dobândire a rezidenţei sau a oricăror documente au, în acest fel, suficient timp să finalizeze toate formalităţile administrative necesare eliberării actelor doveditoare solicitate în cuprinsul proiectului de lege, în vederea înscrierii.

Art. 5 – (1) În cel mult 30 de zile de la data expirării termenelor prevăzute la art. 4 alin. (5), misiunile diplomatice şi oficiile consulare, prin persoanele autorizate conform legii, asigură verificarea datelor furnizate de către alegătorul cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, conform art. 4 alin. (1) lit. a), precum şi înscrierea în Registrul electoral a opţiunii acestuia pentru votul prin corespondenţă.

Întrebare: unde sunt prevederile (ele nu figurează nici la aliniatele următoare) care să se refere la termenele în care şi modalităţile prin care alegătorul este notificat în caz de eventuale erori sau poate semnala/corecta orice neconcordanţă între datele furnizate şi cele din Registrul Electoral astfel încât opţiunea lui să fie înregistrată şi să poată vota? Sau nu contează?

(6) Înscrierea în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă este valabilă numai pentru scrutinul pentru care s-a solicitat înscrierea.

De ce este înregistrarea valabilă numai pentru scrutinul solicitat? De ce se cheltuie nişte bani pentru toată procedura, la fiecare scrutin, când mai firesc ar fica aceasta să se facă o singură dată şi să înceteze doar dacă alegătorul notifică autoritatea că doreşte să renunţe la acest mod de manifestare a votului?

Ar mai fi de adăugat, aici, că nicăieri în lege nu sunt detaliate modalităţile de confirmare a primirii documentelor necesare înscrierii şi nici condiţiile în care se pot actualiza listele electorale, în caz de modificarea rezidenţei, a domiciliului sau la încetarea intenţiei de a exercita opţiunea de vot prin corespondenţă. 

Acum urmează partea spectaculoasă: Art. 10, al 5: Confecţionarea documentelor prevăzute la alin. (1) şi (2), precum şi transmiterea documentelor necesare exercitării dreptului de vot prin corespondenţă către alegători sunt asigurate de către Compania Naţională „Poşta Română” S.A.; Art. 12(1) Compania Naţională „Poşta Română” S.A. asigură trimiterea plicurilor exterioare către alegători (...); (3) Compania Naţională „Poşta Română” S.A. asigură aducerea la cunoştinţă publică a termenelor maxime necesare pentru transmiterea de către alegători (...)Art. 14, (6) Compania Naţională „Poşta Română” S.A. asigură predarea plicurilor exterioare sigilate .., pe bază de borderou de predare-primire, biroului electoral de circumscripţie (...) (7) Plicurile exterioare sigilate livrate după expirarea termenului prevăzut la alin. (5) sunt anulate fără a mai fi desigilate.

Mai multe întrebări: Cum şi cine stabileşte costurile pentru confecţionarea materialelor necesare, de către poştă? Ce se întâmplă în cazul în care plicurile nu se transmit şi nu se livrează în termenele prevăzute? Cum se verifică transmiterea? Prin ce mijloace sunt aduse la cunoştinţa publică acele informaţii şi cu cât timp înainte de vot? Cum se urmăreşte traseul plicurilor? Unde sunt procedura sau sancţiunile aplicabile în caz de întârzieri în livrarea plicurilor, imputabile poştei? Anularea votului nu trebuie să depindă în nico măsură de calitatea serviciilor prestate. Un plic "desigilat sau deteriorat în asemenea măsură încât este de natură să afecteze integritatea votului prin corespondenţă" este anulat fără a mai fi desigilat. Neglijenţa unităţii prestatoare, inclusiv la manipulare şi conservare, poate costa multe voturi. Poşta face tot, dar nu dă socoteală pentru nimic. Primeşte foarte mulţi bani, oferă răspundere 0. Să vezi ce bătălie pentru posturile de directori la poştă. Lords of the votes.

Corolar 1: În legile conexe este prevăzută rămânerea definitivă a machetei buletinului de vot pentru alegerile prezidenţiale şi europarlamentare cu 15 zile înainte de data alegerilor. E ridicol de puţin. Termenul ar trebui să crească la măcar 30 de zile, pentru toate tipurile de scrutin. Ştiind cum funcţionează Poşta Română, instituţie aflată în insolvenţă, cu probleme interne mari şi ceva dosare la activ, cred că e cazul să fim realişti.

Corolar 2: Art. 13(2) Misiunile diplomatice, oficiile consulare, secţiile consulare şi institutele culturale din străinătate ale României asigură imprimarea de buletine de vot prin corespondenţă cuprinzând toţi candidaţii la scrutinul respectiv, precum şi punerea liberă şi gratuită a acestora la dispoziţia alegătorilor, în spaţiile accesibile publicului din sediile proprii. (3) Prin derogare de la alin. (2), buletinele de vot prin corespondenţă pot fi imprimate prin grija alegătorilor.

Iar o iau oamenii de la capăt cu drumurile la ambasade? Cu foarte rare excepţii, ICR, în ultima vreme, numai imprimerie n-a fost. Care e logica prin care prevederea principală nu se referă la faptul că lumea îşi poate imprima liniştită buletinul de vot, iar cei care nu au această posibilitate, îl pot găsi la ambasade/reprezentanţe/ICR? Fără derogări şi alte chestiuni interpretabile?

Tot ce scrie aici n-am visat eu, într-o noapte. Majoritatea acestor aspecte au fost remarcate şi semnalate de oameni, ong-uri, partide neparlamentare.A trecut un an, timp a fost din belşug, ceea ce mă face să întreb: e incompetenţă? E indiferenţă? E reavoinţă? Sunt toate, într-o împletitură temeinică bazată pe indulgenţa cu care am tăcut? Iar dacă vorbim, ce ni se răspunde?

Nu ni se răspunde. Câinii latră, caravana electorală trece mai departe, ca şi cum nici în 2, nici în 16 noiembrie, niciodată, de fapt, nu s-ar fi întâmplat nimic.

Citește și: