Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
30166 vizualizări 21 mai 2015

Carevasăzică, Iohannis povestind românilor: „M-am dus la o emisiune unde am considerat că există un mediu prietenos, dar m-am trezit faţă-n faţă cu un moderator foarte agresiv. Şi, în loc să-mi păstrez calmul, cum procedez în mod normal, am reacţionat la atacul moderatorului, lucru pe care apoi nu l-am mai făcut. Concluzia este cât se poate de simplă: nu pot să-l fac mai bun pe omul din faţa mea, dar pe mine pot să mă fac mai bun”.

Mai întâi, cum consideră actualul preşedinte că trebuie să fie presa? Păi, prietenoasă. De-aia venise domnia sa la Gândul, credea că e un mediu prietenos. Ideea are rădăcini vechi, care trec prin Băsescu, Năstase, Iliescu, până la ştabii de partid dinainte de ' 89. Atunci, ziaristul era, indiferent de vârstă, un „băiat” cu pix şi carneţel care nota sârguincios pentru a pune în pagină fiecare vorbuliţă a tovarăşului prim. De fapt, un sclav, un scrib, care doar dacă îşi pierdea minţile se apuca să pună întrebări de capul lui.

Domnul preşedinte Iohannis încă n-a aflat că singurul prieten al unui ziar, al unui ziarist adevărat, este, vorba grecului, adevărul. Pe cale de consecinţă, dacă a fost întrebat ceva ce nu-i plăcea să audă, concluzia domniei sale e că avea în faţă un duşman, mai exact, „un moderator foarte agresiv”.

Să-l numeşti astfel pe Claudiu Pândaru, unul dintre cei mai echilibraţi ca atitudine şi atenţi în exprimare jurnalişti din câţi cunosc, spune, pe lângă umorul absurd, ceva despre cum e pe dinauntru marele domn Iohannis. Agresivul, duşmănosul moderator nu făcuse decât să-l întrebe, cât se poate de politicos, dar ferm, cum crede că se simt alţi profesori când văd că un cadru didactic a putut cumpăra - potrivit expresiei dl. Iohannis - „prin muncă cinstită” 6 case şi ei abia se ajung cu salariul de la o lună la alta? O întrebare legitimă, prin care jurnalistul se făcea chiar vocea publicului.

Ce a fost în creierii Excelenţei Sale când a produs răspunsul: „Ghinion!”, urmat, la replica „Au ghinion?”, de o zicere şi mai tare: „Eu am ghinion!”, dl. Iohannis nu explică nici în opera sa actuală. Care nu cuprinde nici privirea de o blândeţe echivalentă cu „Măi, animalule!”, a lui Ion Iliescu, pe care i-a aruncat-o d-lui Pândaru, făptaş al crimei de lezmajestate de a întreba.

În schimb, dl. Iohannis încheie cu o constatare-argument: „În scurt timp, oamenii au demonstrat că au înţeles bine ceea ce am vrut să spun.” Adică, d-sa a câştigat alegerile. Las la o parte faptul că dl. Klaus Iohannis continuă să nu înţeleagă că a fost ales, în mare majoritate, pentru calitatea de a nu fi Ponta, întrucât din exprimarea de mai sus rezultă ceva şi mai grav: preşedintele consideră că adevărul şi dreptatea se stabilesc prin vot.

O să vedem cât ghinion şi cine îl va avea cu un preşedinte care gândeşte aşa.

Citește și: