153 comentarii 474 afișări

Lhasa

de Cristian Tudor POPESCU Postat la: 05.01.2010 20:59 Ultima actualizare: 05.01.2010 21:00

Lhasa

Lhasa nu e pensionară. Nu e profesoară. Nu e bugetară. Nu e Elena Udrea. Nici măcar româncă nu e.
Scriind despre Lhasa mă fac vinovat de ceea ce kulturnicii numeau evazionism, intimism, cosmopolitism, îndepărtare de mase. Nu scriu despre Honorius Prigoană, despre Andrei Gheorghe la Finanţe, despre bugetul serviciilor secrete, scriu despre o voce tulburătoare a rasei umane, care s-a stins pe 1 ianuarie puţin după miezul nopţii. De atunci, la Montréal ninge întruna.

Cântă drumul
Eu plec, mă duc
Fac trei paşi
Drumul e mut.

E negru drumul
Până în zare
Fac trei paşi
Drumul dispare.

Je fais trois pas/ La route n'est plus… Mă grăbeam când am auzit prima dată aceste alăturări de cuvinte simple mângâiate de vocea Lhasei de Sela. (Mai întâi am crezut că versurile sunt ale unui mare poet francez nenăscut în Franţa, Supervielle sau Lubicz Milosz. Erau ale ei.). Am tras pe dreapta, am oprit motorul şi am ascultat. O dată, de două ori, de trei ori, ascultam La marée haute şi puţin îmi mai păsa unde dracului mă grăbeam.

De atunci, de fiecare dată când nu mai puteam să înghit mizeria umană pe care meseria îmi cere s-o descriu, când nu mai suportam să văd şi să aud oameni şi visam pustiuri atomice curate, mă închideam undeva şi o ascultam pe Lhasa, "La tete est pleine/ Mais le coeur n'a pas assez" - capul plezneşte, inima tânjeşte. Cred că atunci când începea să cânte, cobrele dansau şi tigrii îi torceau la picioare. N-am văzut-o vie, cântând la Bucureşti, n-o ştiam pe atunci şi eram ocupat să mă iau de beregată cu diverse jivine. Şi totuşi, când o ascult mi se pare că am trăit o viaţă împreună, că ne-am iubit şi ne-am certat, că ne-am despărţit şi ne-am regăsit. Şi că acum îmi ţine capul la pieptul ei, la sânul pe care i l-a mâncat cancerul. 21 de luni a luptat cu el, cu zâmbetul şi cântecul pe buze.

Vocea Lhasei e o încrucişare imposibilă între vocea unei adolescente pornite să salveze lumea şi cea a unei fascinante cântăreţe de bar, uzată de alcool şi tutun. Joan Baez tânără îmbrăţişată cu Edith Piaf pe moarte. Şi acea sfâşiere cu care Janis Joplin îşi scuipa sufletul cântând.

În lumea tot mai neomenească în care trăim, cântecele Lhasei îţi aduc aminte că eşti om, aşa cum ţi-ai aduce aminte că ai fost copil, că ai fost tânăr. Nu cred că boala, rea şi tâmpă, a reuşit altceva decât s-o ucidă; pe artiştii din stirpea ei cancerul nu poate să-i aibă. Aproape că o aud pe Lhasa murmurând: "O tumoare mică/ Mă umple cu pământ/ Când ea e floare/ Eu nu mai sunt."

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
lhasa
,la maree haute
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

153 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 ceva, acolo 5.01.2010 21:54

da' de viață n-aveti?

 
#2 Ciprian 5.01.2010 21:56

Frumos. Simplu. Puternic.

 
#3 ND 5.01.2010 22:00

de ce se spune despre dvs ca sunteti inuman?

 
#4 Rodica 5.01.2010 22:10

"Je fais trois pas..." sau "O tumoare mica..."? Adica frantuzeste sau romaneste, ce preferati? Un mic mesaj, in prima limba citata, pentru a nu ofensa public: Je ne sais pas du tout qui est / a ete Lhasa, mais j'ai l'impression bizarre qu'en realite ce n'est qu'un motif pour un nouvel article qui nous parle de votre style, ou de votre talent. Ce n'est pas du tout agreable de penser comme ca, en tout cas. J'aurais prefere un article quelconque, avec vos idees a vous et le risque d'etre gronde/critique/aneanti par la foule qui ne comprend jamais rien.

 
#5 anca mica 5.01.2010 22:15

'' I have come to the desert to laugh at your love,
How the desert is more tender, and the cactus kisses better! '' Deshertul cu Lhasa De Sela...

 
#6 bogdan 5.01.2010 22:18

imi place ca simti lucrurile si pe partea asta... poate aici sta de fapt puterea ta de analiza.... inca o voce tulburatoare http://www.youtube.com/watch?v=iBVkq-V3jg0

 
#7 Ioan 5.01.2010 22:21

eh, domnule popescu, dupa ce v-ati descarcat de povara (mai mult inchipuita) de "kingmaker" (tratandu-l cu obiectivitate fortata atat pe cel care putea sa fie un presedinte decent, adica mircea geoana, cat si pe acea secatura ordinara, care a si "castigat" alegerile), va da mana sa literaturizati. misto. stii ceva, coane (iti spun un secret pe care vita aia de cartarescu nu l-a aflat)? premiul nobel e (si) un premiu moral. sentimental. politic si etic. nu-l va lua niciodata un roman, cat ar fi de talentat (iar tu si cartarescu stati bine la capitolul asta).

 
#8 UN DOMN BINE 5.01.2010 22:22

Da....sunt oameni intr-adevar speciali, deosebiti, care trebuie sa plece atat de devreme dintre noi...Ceea ce demonstreaza ca viata este o eroare si ca nu are niciun sens. Poate doar arta...muzica...in muzica poti gasi un sens...

Iata mai jos, domnule Popescu, o alta mare artista, geniala violonista, un fenomen...o femeie extraordinara care a murit stupid, absurd, cand avea de oferit atata...Este vorba despre violonista franceza Ginette Neveu, care a studiat si cu George Enescu printre altii. Nascuta in 1919 la Paris, moare pe 27 octombrie 1949 in urma unui accident de avion. Fata asta a atins perfectinuea. Se pare ca atunci cand atingi perfectinuea trebuie sa mori...

Mai jos puteti asculta sublima ei interpretare a concertului pentru vioara de Sibelius. Nu exista o intepretare mai buna. Si cred ca nu va exista. Va dedic acest concert domnule Popescu, intuiesc in dumneavoastra un spirit , o fiinta vie , un om bun.... Sa mai lasam deoparte mizeria asta in care traim, lumea asta absurda....ca pana la urma Schopenhauer are dreptate si viata este o eroare....Oricum, fara muzica viata intr-adevar ar fi o eroare. Are dreptate Nietzsche.

In fine, va dedic acest concert domnule Popescu, dvs si acestei tinere fete care s-a stins atat de repede. Chiar daca avea ceva origini evreiesti, iar mie nu-mi plac evreii.... Asta ca sa fiu gentleman. .

M-a miscat treaba de mai sus, ce ati scris dumneavoatra.

Sanatate, numai bine.


http://www.youtube.com/watch?v=peB0yvbCl98&feature=related

 
#9 catalin 5.01.2010 22:24

ce ar fi sa ne lasi pe noi, cei care gustam stilul, sa ne bucuram de ceva talent si sa te duci tu undeva unde sa iti impartasesti parerile idioate peretilor, mult mai facuti pentru a asculta ineptiile debitate de tine, chiar si in franceza.
"pentru a nu ofensa public"...se vede ca esti plecata de mult din tara si nu numai: romanii inteleg intr-o larga majoritate franceza, asa ca .....

 
#10 voi, toti 5.01.2010 22:26

dadeviatzanaveti???

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa