Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2733 vizualizări 31 ian 2018

Ultranaţionalistul Avigdor Liberman e ministrul israelian al Apărării. După cunoscuta-i limbuţie agresivă, mai potrivit ar fi să spunem că e ministrul Războiului.

Născut în urmă cu 59 de ani la Chişinău (nu ştiu dacă o rupe româneşte, dar ruseşte ştie la perfecţie), e un admirator sincer al lui Putin. A colecţionat  multe demnităţi publice, graţie partiduleţului pe care l-a înfiinţat, Yisrael Beiteinu (Casa noastră Israel), şi care a fost aproape nelipsit din coaliţiile de guvernare. Din penultima funcţie, de ministru al Externelor, a fost obligat să demisioneze, fiind anchetat pentru corupţie. Achitat, s-a întors în post până în mai 2015, când şefia diplomaţiei israeliene a fost preluată de premier.  În vara lui 2016, calculele politicianiste l-au adus pe temperamentalul moldovean în fruntea ministerului  Apărării, spre îngrijorarea Armatei.

După vizita-fulger de luni a prim ministrului Netanyahu la Moscova, în care l-a avertizat pe preşedintele Putin şi comunitatea internaţională că nu va tolera să continue construcţia fabricilor de rachete iraniene în Liban, ministrul Liberman s-a lansat în declaraţii. Prezent astăzi la o conferinţă găzduită de Institutul pentru de Securitate Naţională al Universităţii din Tel Aviv, Avigdor Liberman a ameninţat cu războiul regimul de la Beirut, făcându-l răspunzător de faptul că îşi sacrifică interesele naţionale stand sub talpa Iranului.

Problema rachetelor e una cât se poate de serioasă pentru Israel, care s-a confruntat până acum cu rachete ale Hizballah-ului (made in Iran şi acelea) de slabă precizie. Rachetele care urmează a fi construite sunt de mare precizie şi, coroborate cu manevrele militare ale aripii armate a Partidului lui Allah de la graniţa de sud, au devenit un risc major de securitate.

“Armata Libanului şi Hizballah sunt unul şi acelaşi lucru (o exagerare vădită, n.m.), şi vor plăti cu vârf şi îndesat în cazul unei escaladări. Dacă se iscă un conflict în nord (la graniţa de nord a Israelului, n.m.), lupta la sol rămâne o opţiune (…). Asemenea operaţiuni reclamă un mare efort şi, din păcate, pierderi pe măsură. Toate opţiunile sunt deschise, iar eu nu sunt adeptul nici unui punct de vedere. (…) Trebuie să ne pregătim şi pentru manevre la sol, chiar dacă nu le vom efectua (…). Nu vom admite episoade ca în 2006, când vedeam cetăţeni din Beirut pe plajă, în timp ce israelienii din Tel Aviv stăteau în adăposturi (…). Frontul de nord al Israelului se extinde în Siria. Nu e doar Libanul. Nu sunt sigur că guvernul sirian poate rezista tentativelor Hizballah de a-l atrage într-un război cu Israelul”, a spus Liberman, ministrul Războiului.

În iunie anul trecut, generalul Amir Eshel, care deţinea încă funcţia de comandant al forţelor aeriene, declara, tot într-o conferinţă pe probleme de securitate, că – spre deosebire de războiul de 34 de zile din 2006 cu Hizballah (când Armata libaneză n-a intervenit – acum armata israeliană poate rezolva lucrurile în cel mult 60 de ore, cu “o putere inimaginabilă, foarte diferită de cea din trecut”.

Dacă Israelul va ataca Libanul, lucrurile nu se vor desfăşura atât de operativ. Din focul şi furia acestui război de proximitate se va ridica, precum fumul negru, imaginea Iranului. 

Citește și: