Moarte bună cf. L. 529/2009 art. 1 şi urm.

Are nouăzeci de ani bătuţi pe muche şi s-a hotărât să-şi facă un rost. Dincolo, dacă n-a putut aici. Şi-a luat copârşeu, l-a probat, l-a urcat în pod. Şi-a aşezat la îndemână costumul cel bun, şi-a omenit bocitoarele, a umplut beciul cu pomeni. Respetele, lumânarea, icoana, ortul popii: toate la locul lor. Mulţumit, s-a-ntins pe pat, cu mâinile pe piept. Şi s-ar fi petrecut după rânduială, dacă nu venea poştaşul: "Moşule, lasă-te de prostii, n-are rost să mori pripit. Abţine-te! Ieşi de pe Animal Planet şi dă pe Actualităţi să vezi ce ţi-a pregătit senatul. Ai trăit o viaţă ca pe la noi, în Năpustiţii de Pădure, ai acuma şansa s-o mierleşti europeneşte". Şi poştaşul - om umblat; foarte citit - i-a povestit de legea cea mai proaspătă, 529 pe anul ăsta, a Înmormânării.

"N-ai cum să te săvârşeşti până nu intră în Monitoru Oficial. Şi, după ce intră, tre' s-aştepţi normele de aplicare. Să nu zici că nu ţi-am zis: la loc comândarea! Ai aruncat banii pe fereastră. Te iau ştiinţific: obiectul ăla de l-a botezat omu' cum a apucat - copârşeu, da' şi sicriu, sarcofag, pardesiu de scânduri, tron. Te-am văzut când îl cărai. E greşit. Are grosime minim trei centimetri? Hai, că n-are. Are epurator de aer? Mă faci să râd, că ştiu de unde l-ai luat... Ai auzit de înmormântare ecologică? Îţi spun io, că ne-au prelucrat în sensul ăsta: eşti biodegradabil şi ai datoria să te porţi cum cere Acordul de la Kyoto şi Neînţelegerea de la Copenhaga. Aruncă bocancii ăia, i-ai lustruit degeaba. Îţi necesită pantofi de carton. Bocitoarele se abrogă. Lasă-le-n durerea lor. Şi nu te mai visa ţeapăn pe masa din camera bună, cu neamurile văitându-se la căpătâi, că n-o să ai parte. Te iau, te-aruncă în autodricul omologat RAR şi te expediază la capelă. S-a dus vremea cailor mascaţi. Te vaiţi că n-avem capelă? Reabilitează frigorific doamna ministru căminul cultural. Urmăreşte-mă cu atenţie: te bagă direct în groapă, după ce se asigură că nu mai ieşi sub formă de strigoi să bântui comunitatea... Normal, că fără priveghi. Asta nu-i distracţie europeană. Dacă ai noroc şi mori de halouin, sărbătoare mare, te-ai putea dedulci la o acadelă, ceva. Unde-ai văzut matale priveghi la Paris, parastas la Bruxelles şi colivă la Strasbourg? Ai vrut în Europa, integrează-te până la capăt. Auzi - ia mâinile alea de pe piept şi caută-te: cu ce plăteşti tot deranjul? Card ai?"...

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine