7 comentarii 8 afișări

Modelul românesc: sărac, dar cu coada pe sus

Postat la: 24.05.2010 21:00 Ultima actualizare: 24.05.2010 21:01

no title

Românul are un fel foarte special de a se raporta la performanţă. Să luăm, de pildă, gimnastica feminină: la fiecare campionat european ori mondial, se aşteaptă ca fetele să aterizeze, la întoarecerea pe Otopeni, aduse de spate, de la câte medalii le atârnă la gât. Nu mai ţine nimeni cont de generaţia căreia îi aparţin, cine le antrenează ori câţi bani mai are federaţia. Dacă recolta nu e impresionantă, din toate părţile se aud voci dezamăgite, gata să decreteze că nici măcar gimnastica nu mai e ce-a fost.

Mai nou, şi relaţia cu filmul de la noi se consumă pe aceleaşi baze. În ultimii câţiva ani, cineaştii din noul val (dacă există, într-adevăr, suficiente elemente pentru a compune un astfel de întreg) au câştigat premii la Cannes şi trofee peste tot în lume. Aşa că a devenit "de la sine înţeles" că ar fi cazul să se întâmple, odată cu fiecare participare, la fel. După tocmai încheiatul Cannes, la care România s-a ales cu o singură distincţie, pentru scurtmetraj, bocitoarele de serviciu şi-au făcut neîntârziat datoria: au decretat că a fost o ediţie decepţionantă, că se aşteptau la mai mult de la Cristi Puiu, că e posibil să fi investit în regizorii tineri mai mult decât era cazul.

Dar ce-au investit chibiţii într- o cinematografie în care nici măcar statul nu bagă bani? Ce anume le îndreptăţeşte pretenţiile? Tudor Giurgiu a vorbit, anul ăsta, pe Croazetă, despre faptul că al nostru Centru Naţional al Cinematografiei n-a finanţat, anul trecut, nici măcar o producţie. Ceea ce n-a mai pomenit Giurgiu, din politeţe (lehamite?) e că, de prea multe ori, CNC-ul finanţează rebuturi. Filme care nu numai că nu ajung la festivaluri, dar nici măcar până în sălile de proiecţie neaoşe nu răzbat. Cronicarului străin care, pe Riviera Franceză, a declarat că românii nu sunt în stare să facă filme proaste nu i-ar strica o documentare la faţa locului…

Într-o ţară săracă, în care scandalurile, şi nu grija pentru artă reprezintă politică de stat, e de-a dreptul SF că unii reuşesc să facă filme. Care cu ce-aduce de-acasă, care cu ce-a împrumutat de la părinţi, care cu ce bani obţine de-afară. În condiţiile astea, să iei fie şi un singur premiu, oricare-ar fi el, e un miracol.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Tag-uri:: cinematografie; ,gimnastică

× Citeşte mai mult »

#1 Molarul Omah 24.05.2010 23:21

Raspunde

Oda "panflet" in versuri, dedicata lui Iulian Momente-jenante.ro, bardul uraturilor fara sens:

Stimate Iulian, esti un poet neinteles, si prin urmare lipsit de trafic pe saitul tau ales.
Nu dispera, ca intr-o zi soarele va veni si pe strada ta.
Pana atunci, ti-am scris din nou o uratura, si ti-am tras iar masiva-mi plua in gu ra.

#2 Kermezu 25.05.2010 07:24

Raspunde

De ce sintem atit de preocupati de imaginea noastra in lume, de succesele conationalilor pe care sa le putem 'nationaliza' in folos personal (daca Popescu e recunoscut destept/muncitor iar Popescu e romani atunci si eu ca roman sint cel putin la fel de destept/muncitor precum Popescu)?
Nu cred ca alte tari europene au o asemenea obesie cu ele insele.

#3 Ionescuion37 25.05.2010 07:59

Raspunde

Noi nu avem nemti. Cum apare unul, om serios, muncitor, cinstit, desi nascut din romani, cum este Boc, i se da la cap. Nu vrem sa avem nemti! Noi vrem si reusim excelent sa avem Becali (cu accentul pe "a". Becalii ni-i promovam pe toate drumurile, ni-i ducem in toate casele, de dimineata, pana dimineata, ca sa becalizam rapid intreaga populatie. Trusturile de presa, indiferent carui mogul apartin, s-au becalizat primele, le-a intrat becalizarea in sange. Tineretul, chiar si copiii, de la cea mai frageda varsta, sunt directionati hotarat, implacabil, pe drumul fara intoarcere, al becalizarii. Becalizarea natiei, sub privirea dreapta, superioara, a mogulilor, este administrata, legalizata, de becalizatul politician roman, este raspandita de media in toate casele. Este promovata si de Tatulici, in "10 pentru Romania". Copiii invata, de mici, sa se descurce cu minciuna, cu diversinea, cu calomnia, cu impertinenta, sa sfideze moralitatea si cultura, solidaritatea, patriotismul sincer. Toti adopta patriotismul si crestinismul becalian - fariseimul, ca instrument eficient de a se fura si minti unul pe altul. Becalizarea este brandul nostru. Ni-l cunoaste si ni-l recunoaste o lume intreaga. Asa a fost pana acum. Sa speram ca 2010 va fi inceputul unei autentice purificari a tarii,al aruncarii "becalizarii" la cosul istoriei acestei tari, ca parte necesara a modernizarii promise de presedintele Traian Basescu.

#4 APROPOS ... 25.05.2010 12:17

Raspunde

avet6i mare dreptate -inca din titlu, dar nu insistati si cu explicatiile care se impuin : DE CE , romanaul sarac , ARE COADA SUS ?? Raspunsul : ca SA AVETI CE PUPA !! Ca altfel ...

#5 nobody 25.05.2010 15:31

Raspunde

@Ionescuion37: vai ce propaganda gretoasa, imi vine sa vomit. Macar esti platit sa scrii mizeriile astea? Cuvintele tale imi aduc aminte de odele si imnurile dedicate unui alt carmaci, iubit si drag conducator.

#6 dorel 26.05.2010 08:39

Raspunde

de cate ori iti citesc cate un articol scris de tine imi aduc aminte de o replica celebra dintr-un film
"When I first saw you, I thought you were handsome. Then, of course, you spoke."

#7 Mircea O. 28.05.2010 09:32

Raspunde

E absolut normal ca un om complexat de starea lui sa incerce sa para mai cu moÅ£.
Tot normal este ca acela sÄƒ nu recunoscÄƒ procedeul de avarie cu pricina.

Lumea este o junglÄƒ. Iar acolo este perfect normal ca fiinÅ£ele percepute mai slabe sÄƒ fie devorate prompt. Prin urmare, se apeleazÄƒ la tertipuri, care pÄƒcÄƒlesc nu o datÄƒ agresorul.
La oameni, aÅŸa procedeu întÄƒreÅŸte o vreme ÅŸi Egoul.

Vezi toate »