Nevoia de a fi credibili
Companiile care activează în economia românească traversează un moment extrem de dificil. Ele sunt prinse, practic, între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, reducerea cererii interne şi externe le restrânge producţia şi veniturile, iar pe de altă parte, lipsa de încredere a băncilor le taie din finanţare. Pentru a slăbi strânsoarea, agenţii economici împing propriile dificultăţi spre bugetul public, prin recurgerea la creditul fiscal, adică la amânarea plăţii impozitelor datorate statului. Fenomenul este atât de puternic încât într-o singură lună, noiembrie, deficitul bugetar s-a dublat faţă de octombrie şi se aşteaptă să spargă, până la sfârşitul anului, plafonul de 3% din PIB, cât a fost stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Comisarul pentru afaceri economice şi monetare, Joaquin Almunia, a ţinut să avertizeze ţările membre ale Uniunii Europene, inclusiv România, că toate deficitele de peste 3% din PIB sunt considerate excesive, dacă nu îndeplinesc trei condiţii. Este vorba de o scădere dramatică a economiei, de un derapaj temporar de cel mult un an, şi de un deficit rămas în apropiere de 3%, ceea ce înseamnă câteva zecimale în plus. României îi va fi foarte greu să îndeplinească prevederile respective, dacă nu va lua măsuri capabile să reducă sever deficitul bugetar şi chiar să restabilească echilibrul finanţelor publice. Iar de realizarea unui asemenea obiectiv depinde evitarea nu atât a unor sancţiuni din partea Comisiei Europene, cât mai ales a unei crize deosebit de grave.
Problema, a cărei soluţionare nu mai poate fi amânată, este vulnerabilitatea economiei româneşti dată de deficitul extern foarte mare (circa 14% din PIB). Derapajul finanţelor publice ar împinge şi mai sus deficitul extern, care nici la actualul nivel nu se ştie cum s-ar mai putea finanţa în 2009, dacă nu va fi redus. Există foarte multe incertitudini. Cât de adâncă va deveni criza mondială? Cum vor evolua valutele, dar dobânzile? Ce se va întâmpla cu investiţiile străine directe şi cu transferurile de care depinde capacitatea noastră de finanţare a deficitului extern? Sunt prea multe necunoscute pentru a nu lua măsuri de precauţie. Iar una dintre ele este deschiderea unei linii de credit de la FMI. România nu are nevoie de bani. Datoria sa publică este mică (12% din PIB), în timp ce rezerva internaţională a ţării este mult mai mare. Dacă bani nu-i trebuie, România are însă nevoie de credibilitate care a fost serios erodată, în ultima vreme, de derapajele externe şi de lipsa de reacţie a autorităţilor în faţa unor pericole potenţiale. Într-un astfel de acord din precauţie, care diferă mult de cele încheiate de Ungaria şi Ucraina, se stabileşte suma, dar se precizează că nu va fi trasă decât dacă vom avea probleme. Iar pentru a nu avea probleme ne vom angaja să reducem deficitele, să nu mai creştem salariile peste productivitatea muncii, să micşorăm dezechilibrul dintre ceea ce doreşte societatea şi ceea ce poate să ofere economia.
Ceea ce ar trebui să ştim cu toţii este faptul că, în actualele condiţii, la austeritate vom ajunge şi cu un stand-by precauţional, şi fără el. Important este însă modul în care vom ajunge acolo. Prin politicile noastre care ar întinde austeritatea în timp şi ar face-o suportabilă, sau prin politicile impuse de alţii care ne vor duce foarte repede la austeritate, fără să ne mai întrebe cum ne simţim. De aceea, un astfel de acord ar oferi viitorului guvern posibilitatea de a aplica politici responsabile, fără să piardă popularitate de pe urma lor. „Vreţi majorări de 50% la salarii? Nici o problemă, noi v-am da şi 80%, dar nu ne lasă răii de la FMI”, ar putea fi replica dată sindicatelor de către guvernanţi. Este nevoie ca politicienii noştri să se trezească din mahmureală, pentru că beţia de promisiuni din timpul campaniei electorale trebuie uitată. În caz contrar, vom ajunge în situaţia critică a Ucrainei, a cărei monedă a pierdut, din cauza crizei mondiale, jumătate din valoare în numai trei luni, fapt ce a semănat panică şi revoltă în rândul populaţiei. Banca Naţională a Ucrainei nu a putut interveni şi a lăsat moneda naţională să floteze liber, aşa cum s-a angajat în memorandul cu FMI, care a împrumutat Kievul cu 16,4 miliarde de dolari pentru a face faţă crizei. Dar căderea hrivniei a adus în stare de şoc populaţia care s-a împrumutat foarte mult în dolari, în condiţiile unui adevărat boom al creditului de consum. Românii ar trebui să fie foarte recunoscători Băncii Naţionale a României care, în pofida presiunilor extraordinare exercitate asupra sa, a reuşit să ţină în frâu creditul, îndeosebi cel în valută, şi să prevină astfel o dramă asemănătoare cu cea prin care trec acum ucrainienii.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















8 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Companiile care activează în economia românească traversează un moment extrem de dificil. Ele sunt prinse, practic, între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, reducerea cererii interne şi externe le restrânge producţia şi veniturile, iar pe de altă parte, lipsa de încredere a băncilor le taie din finanţare.
va dau dreptate in ceea ce priveste interventia bnr in stabilizarea monedei nationale si limitarea creditarii, pentru ca s-a ajuns la un consum nejustificat si neacoperit real de cresterea economica, ci de libertatea aproape nejustificata a creditarii din ultimii ani. asa-zisa crestere economica s-a realizat doar datorita cresterii unor industrii care acum tind sa devina falimentare, industrii precum constructiile sau constructoare de masini, bazate, evident, pe credite acordate de banci. problema stringenta si care va dovedi daca politicienii si viitorul guvern mai au un dram de demnitate si mandrie nationala este efectiv gestionarea crizei. apelarea la un credit de la fmi adanceste si mai mult datoria externa a romaniei, care in contextul crizei actuale( care, personal consider ca a fost creata si este in continuare intretinuta de bancherii mari internationali si de federal reserve bank) nu-si permite sa sustina in viitor o dobanda de la fmi, pentru simplul motiv ca nu va putea sa returneze suma imprumutata. astfel, vom fi nevoiti sa "privatizam" si ultimele amarate proprietati ale statului; aici avem deja exemple destule de privatizari care s-au facut pentru a externaliza resursele statului si practic banii care ar fi trebuit sa intre la buget de catre niste fiinte pe care imi vine greu sa le numesc oameni. testul cel mai greu de identitate nationala si patriotism se arata si se evidentiaza acum, in situatii de criza. ca incheiere, personal consider ca un imprumut de la fmi ar fi cel mai rau lucru posibil pe termen mediu si lung pentru populatia romaniei
da ,o sa topaiti de bucurie cind bnr si va stabiliza moneda pe la vreo 25 de mii/euro.dar asta va fi jocul lui stolo.va nationaliza iar valuta si fiecare va primi compensatii in lei la cursul la care va-ti bucurat.apoi in 2 saptamini cursul va sari la 40.000/euro.curat murdar!!
ca economist puneti niste intrebari. este normal ca in orice stiinta sa se puna intrebari. spuneti apoi ca nu aveti raspunsuri. si asta este normal. dar sa veniti cu ideea solutiei de a imprumuta de la fmi, este patologic! ori economia nu este stiinta ci activitate mestesugareasca, oculta sau orice altceva, ori dvs. nu sunteti economist!
-oare ce-au pazit fmi si comisia europeana, de s-a ajuns la cea mai grava criza financiara din ultimii 80 de ani?
analiza este corecta : isarescu si bnr si-au facut treaba, iar guvernul care vine trebuie sa duca o politica de austeritate si sa incheie un acord cu fmi, fara insa a lua si imprumuturi.
cred ca exista o neintelegere cronica a rolului si conditiilor imprumuturilor de la fmi. daca romania este nevoita sa apeleze la surse de finantare extene pt a evita un colaps al leului (ceea ce este f probabil in situatia unei tari cu un deficit extern foarte mare), solutia fmi este de departe cea mai avantajoasa. costurile si conditiile imprumuturilor sunt mult mai flexibile si mai convenabile decat orice alta sursa de finantare pe piata. sumele disponibile sunt in general colosale (de cateva zeci de ori cota teoretica a tarilor la fmi), sume care ar fi altfel imposibil de gasit pe piata. oricum de imprumutat trebuie sa ne imprumutam de undeva ca sa finantam deficitul- ori, de unde, daca sursele private de finantare dispar? nu e vorba de patriotism, e vorba de calcule simple: aem nevoie de x bani,avem y rezerve, de unde gasim diferenta? daca n-avem de unde, n-avem, fmi-ul este singura solutie. altfel, ce vreti, sa-si vanda stolo un rinichi? nu ai de unde sa storci bani dintr-o economie ultra indatorata in colaps.
oare de ce s-a renuntat la repartitii guvernamentale in 1982 si 1983 si acelea proaste? oare cine a avut interesul sa inchida orasele mari absolventilor facultatilor de stat? cate generatii au fost distruse din 1982 si pana azi? de ce a fost scoasa armata pe strazi in marile orase in decembrie 1989? oare securitatea statului nu a facut jocul marilor companii multinatioane in decembrie 1989 si in timpul mineriadelor? azi trebuie sa aparam ce am investit in copiii nostri si in sotii nostri, cadrele militare. noi suntem personalizati prin examen de admitere la facultate.suntem interzisi in romania din 1982 si pana azi. nu trebuia sa vedem ca-n institutele de cercetare se faceau droguri. inca din 1987 se sintetiza tmp, drog la fel de puternic ca si tmp din categoria psihodislepticelor la centrul de cercetari rm.valcea
sub directa indrumare a academicienilor chimisti condusi din america de ionel haiduc, azi presedintele academiei romane. fmi, banca mondiala, criza financiara=cancan. intrebati-l si pe profesorul ion smeureanu de la ase bucuresti cum stam cu proprietatea intelectuala in romania. cu respect, profesor+chimist+ofiter cornelia vodoiu.