Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3336 vizualizări 20 ian 2018

Confuzie şi paradox – astfel caracteriza Peru fostul candidat la preşedinţie (în alegerile din 1990) Mario Vargas Llosa.

Laureatul Nobel pentru Literatură a oferit, povestindu-şi campania (El pez en el agua, “Peştele în apă”, 1993), imaginea pateticei sale patrii, care astăzi, după un sfert de secol, nu e cu mai nimic modificată. (Glumind cu ziariştii, vorbise la un miting electoral despre preşedinţia Republicii Peru ca despre cea mai periculoasă meserie din lume).

Frazele lui Llosa sună dureros astăzi în urechile noastre de români:

“Poate că nu-i tocmai exact să afirm că-mi iubesc ţara. Adesea o detest şi mi-am promis din tinereţe, de sute de ori, să trăiesc pentru totdeauna departe de Peru, să nu mai scriu niciodată despre el şi să-i uit aberaţiile. Dar adevărul e că nu m-am îndepărtat niciodată de Peru şi că ţara a fost pentru mine, fie că mă aflam acasă, fie în străinătate, un motiv constant de adâncă mâhnire. Nu mă pot elibera de Peru: când nu mă exasperează mă întristează şi, uneori, simt şi una şi alta. Mai ales de când văd că restul lumii se interesează de cataclisme, de recorduri în materie de inflaţie, de activitatea traficanţilor de droguri, de abuzuri la capitolul drepturile omului, de masacrele teroriste ori de isprăvile guvernanţilor. Şi că se vorbeşte despre Peru ca despre o ţară grotescă şi oribilă, ce moare încetul cu încetul din pricina incapacităţii peruanilor de a o guverna cu un minim de bun simţ. Când am citit în eseul lui George Orwell <Leul şi unicornul> că Anglia este o ţară de oameni buni cu <the wrong people in control> (oameni nevrednici la putere), îmi amintesc că m-am gândit cât de bine se poate aplica definiţia aceasta Perului. Pentru că există printre noi oameni capabili să facă ce au făcut, de exemplu, în ultimii zece ani spaniolii în Spania, dar oamenii aceştia s-au ocupat rareori de politică, aceasta rămânând aproape totdeauna în Peru în sarcina celor mediocri şi în majoritate corupţi”.   

Mario Vargas Llosa invocă “faimoasa metodă <meceo> a instituţiei peruane: a amâna lucrurile la nesfârşit, până când interlocutorul se plictiseşte să mai insiste”, omniprezentă şi în instituţiile româneşti.

Întors aseară la Lima, după o zi obositoare la poarta Amazonului, Papa Francisc s-a întâlnit cu liderii politici şi ai societăţii civile, cu membri ai corpului diplomatic. În prezenţa preşedintelui Pedro Pablo Kuczynski - care era cât pe ce să fie înlăturat de Parlament din cauza aşa-numitei Afaceri Odebrecht (numele unei companii braziliene care, încă din vremea când era ministru al Economiei, l-a mituit cu milioane de dolari în schimbul unor contracte preferenţiale – Suveranul Pontif a vorbit minute în şir despre flagelul corupţiei.

Cât despre fostul contracandidat al lui Llosa la preşedinţie, Alberto Fujimori, care a câştigat şi a condus Peru timp de zece ani, din 1990 în 2000, acesta a fost întemniţat pentru corupţie în anul 2005, cu o sentinţă de 25 de ani. De Crăciun, preşedintele Kuczynski l-a graţiat pe motive de sănătate, în realitate având mare nevoie de sprijinul fujimoriştilor din Parlament. 

Citește și: