Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2175 vizualizări 26 sep 2017

Mânia Sultanului Erdoğan, care are între graniţele Turciei cea mai numeroasă populaţie kurdă din regiune, e îndreptăţită în măsura în care vede în demersul regiunii Kurdistan un precedent periculos.

Astăzi, într-un discurs televizat, liderul de la Ankara a atins, ca un virtuoz, toate registrele  - de la intimidări la lamentaţii. L-a acuzat pe preşedintele Masud Barzani de trădare, reprosându-i că nu l-a consultat înainte de a declanşa referendumul, tocmai când relaţiile Turciei cu regiunea Kurdistan ajunseseră la un nivel nemaiîntâlnit în istorie. (Adevărul e că, de luni de zile, Barzani, cerşeşte o întâlnire cu Erdoğan). A fost scos din sărite de faptul că ieri, la secţiile de votare, oamenii agitau steagul israelian (de altfel, faptul că Israelul şi-a declarat sprijinul faţă de demersurile pentru independenţă ale conduceri de la Erbil a răcit brusc relaţiile Turciei cu Ierusalimul): ”Cine vă recunoaşte independenţa? Israelul. Lumea nu înseamnă Israel. Ar trebui să ştiţi că fluturarea steagurilor israeliene nu vă va salva!”.

Şi i-a ameninţat pe kurzii irakieni că, dacă va închide “robinetele pentru petrol”, îi va lăsa “în voia soartei”, “muritori de foame”.
 
Însă kurzii irakieni sunt obişnuiţi cu lipsurile. Putred de bogatul trib Barzani (nepotul preşedintelui - prim ministru, unul dintre fiii preşedintelui, cel care nu toacă milioane de dolari în cazinourile din Dubai – şeful Consiliului Securităţii)  i-a lăsat de multe ori în ultima vreme fără lefuri (majoritatea cetăţenilor fiind salariaţi ai statului - locul de unde îşi iau liderii comisioanele din sutele de milioane pe care le aduc lunar petrolul şi gazul). Nici măcar brava armată Peshmerga, care a avut şi are un rol covârşitor în lupta împotriva autointitulatului Stat Islamic nu e plătită la timp şi nici echipată corespunzător, ceea ce i-a făcut pe americanii care o sprijină din aer să-i aloce direct fonduri, de teamă că virându-i în bugetul regional vor dispărea.

“N-au idee cum e să fie un stat! Cred că pot fi un stat doar declarând-o”, a tunat Erdoğan.

Lucrurile nu se vor desfăşura chiar atât de rapid şi ruptura de Irak s-ar putea să nu se petreacă prea curând. Dar, trecând peste furia Sultanului, o întrebare rămâne: ce fel de stat vor construi? În momentul de faţă, “regimul” de la Erbil e foarte greu de definit: o democraţie tribală cu accente de dictatură ereditară.

Citește și: