24 vizualizări 30 mar 2010

Părem a fi una dintre cele mai conservatoare şi mai intolerantenaţiuni europene, fiindcă ne declarăm fundamentalist ortodocşi,iubitori ai legii Talionului şi ai măsurilor cu caracterdiscriminatoriu. Ne-am întors în trecut şi nu ne pasă. Aceasta esteconcluzia unui sondaj realizat de CCSB la sfârşitul acestei luni,pentru Asociaţia "Pro Democraţia". Studiul arată că jumătate dintrecei 1060 de români chestionaţi vor un referendum pentruintroducerea pedepsei cu moartea, la care 91 la sută dintre ei arspune "Da". 46 la sută consideră oportun un plebiscit pentrupedepsirea penală a celor care denigrează religia ortodoxă, pe care88 la sută dintre aceştia ar încuviinţa-o, iar 94 la sută ar fi deacord ca ţiganilor care comit infracţiuni să li se retragăcetăţenia română. "Drepturile omului sunt în pericol!", avertizeazăPro Democraţia, care a dorit să demonstreze cu date că retoricajustiţiară poate influenţa rezultatele unui referendum, ducând laefecte nedemocratice în societate.

Aviz politicienilor aşadar! Cine defilează cu paloşul şi cruceaortodoxă are de câştigat, fiind pe placul majorităţii. Experimentula avut succes anul trecut, când preşedintele Traian Băsescu, fărăcruce, dar cu o sabie tăioasă, a scurtat Parlamentul de 150 decapete prin referendum, după ce a incitat populaţia împotriva"privilegiaţilor" cu "pensii nesimţite" din Legislativ. I-a fostatât de uşor! Din două clipuri şi trei manele, i-a desfiinţat.Dacă, mâine, ar cere introducerea pedepsei cu moartea (lucru care,totuşi, nu se va întâmpla, fiindcă în ţările din UE este abolită),poporul ar consimţi. Nu neapărat fiindcă poporul este mare amatorde execuţii, vrea sânge ca să-şi astâmpere setea de dreptate, cifiindcă are nevoie de un debuşeu. Când frustrările şi tensiunilesociale se acumulează, un referendum cu iz justiţiar, fie el şifals, acţionează ca o supapă, relaxând, pentru o scurtă vreme,societatea. Preşedintele Băsescu a ştiut când să-i dea drumul şispre cine să canalizeze nemulţumirile faţă de clasa politică şirânduielile din România. A sacrificat Parlamentul, dar s-a salvatpe sine, creând un precedent periculos pentru democraţie. Esteposibil să continue ori ca alţii să-i urmeze exemplu, profitând detraumele unei societăţi, care, după 45 de ani de comunism şi 20 debulversantă democraţie, bâjbâie încă după repere şi valori, fărăsă-şi fi găsit cu adevărat drumul.

Suprapunând peste politic datele studiului CCSB, ar trebui sărezulte o cotă electorală ridicată pentru partidele şi liderii cudiscursuri radicale, naţionalist-justiţiare. C.V.Tudor şi PRM, GigiBecali şi PNG ar trebui să fie sus, deoarece amândoi agită paloşulşi crucea. Niciunul nu a intrat însă în Parlamentul de laBucureşti, ajungând în cel de la Bruxelles, de unde se aud mai greusau deloc. Explicaţia acestui "exil" ar putea sta în faptul că numai sunt credibili, nu-l pot întruchipa pe justiţiarul-ortodox, pecare îl caută jumătatea furioasă a populaţiei. Din fericire, la oraactuală, nu e nici urmă de el, aşa încât cei care susţin opiniidiametral opuse majorităţii sunt în siguranţă. Înclin să cred că,şi dacă ar apărea din senin, pe locul Catedralei MântuiriiNeamului, în ţoale mai strălucitoare ca ale Patriarhului, tot nu arproduce nicio schimbare. Cealaltă jumătate nu caută ţapi ispăşitoripentru neajunsurile personale şi ale naţiei, printre infractori,atei, criticii ortodoxiei şi minorităţi, ci ştie căresponsabilitatea pentru România este comună. Mai cred că, chiardacă umplem bisericile până la refuz, de Paşte, ne călcăm înpicioare să atingem vreun os sfânt şi punem religia ortodoxă peprimul loc între valorile noastre, nu suntem deloc atât decredincioşi pe cât ne pretindem. Căutăm doar o altă cale descăpare, un alt debuşeu, o scurtă alinare a conştiinţei pentrufaptul că uităm să fim buni, oneşti şi solidari.

Citește și: