O mică manipulare: remanierea Guvernului

O mică manipulare: remanierea Guvernului

Privind la Traian Băsescu din perspectivă pedelistă, aşteptând un răspuns la întrebarea «ce ministru pică?» este echivalent cu încercarea de a înţelege toate schemele posibile ale unui joc de noroc şi a o intui pe cea câştigătoare. Întreaga problemă a schimbării guvernului are la bază voinţa unilaterală statornicită la Cotroceni, iar scopul discutării până la epuizare a temei remanierii a fost deja atins.

Pentru PDL, înlocuirea unui Şeitan, incapabil să-şi explice sieşi propriile idei, unui Vlădescu, ale cărui calcule dau totul pe minus, sau ale unui Dumitru, care aşteaptă încă să se facă prezentat, nu înseamnă nimic. Nici schimbarea întregului Cabinet Boc nu va duce la stoparea căderii în hăul sondajelor. Tot ce ar putea rezolva pentru pedelişti o eventuală remaniere sunt micile schimburi de funcţii şi rocadele de influenţă în câteva domenii. Ce îi desparte pe mai nou-ireconciliabilii Adriean Videanu şi Cezar Preda? În niciun caz averile, căci de bani nu duc lipsă nici unul, nici celălalt. Nici disputele ideologice, atât timp cât PDL-ul este un partid a cărui doctrină e supunerea oarbă faţă de un singur om. Ceea ce doreşte deputatul Preda de la ministrul Videanu nu e portofoliul Economiei, ci funcţia de prim-vicepreşedinte, ce garantează drepturi imprescriptibile la supunerea pedeliştilor de rând. Cam aceeaşi miză este disputată şi între tabăra Elenei Udrea şi cea a lui Vasile Blaga. Cu diferenţa că lupta pentru putere dintre cei doi nu va fi oprită de nicio schimbare de guvern. Poate că nu întâmplător niciunul dintre cele două nume nu apare în niciun scenariu al remanierii.

Cel care va aduna grosul câştigului este însă cel care dă tonul. Pentru Traian Băsescu, ameninţarea cu schimbarea miniştrilor a funcţionat ca o rotiţă în mecanismul prin care şi-a menţinut controlul asupra partidului. Iar tactica sa preferată a dat roade. Dacă, pe de o parte, a permis şi încurajat criticarea lui Emil Boc prin portavocile din Parlament şi de la Bruxelles, pe de altă parte, i-a dat mână liberă premierului să-i pună la punct pe insurgenţi. Reacţia deputatului Sever Voinescu pus la zid de Băsescu, în public, după ce, mânat de "băsescianism", şi-a jucat rolul de reformist în scenografia stabilită la Cotroceni, este emblematică. Mesajele contradictorii cu care şi-a bombardat partidul şi confuzia rezultată din acestea l-au asigurat pe Traian Băsescu că masa pedelistă rămâne o plastilină şi că, având controlul asupra partidului, nu doar asupra guvernului, are în continuare domnia garantată. Din acest punct de vedere, întreaga discuţie asupra moţiunii şi-a atins deja scopul. Că înlocuirea garniturii Boc va avea loc mâine, peste o săptămână, o lună sau un an, nici nu mai contează. Principalul ei obiectiv a fost acela de a crea, pe de o parte, presiune şi teamă asupra miniştrilor, iar pe de altă parte, confuzie în rândul celor care contestă Executivul din interior.

Că remanierea ar putea fi doar praf în ochi o poate confirma sau infirma mult trâmbiţata întâlnire, în cadrul căreia Boc şi suita de miniştri îşi prezintă portofoliile prin plusuri şi minusuri. E greu de conceput cu ce argumente pentru păstrarea în funcţii pot veni în faţa parlamentarilor fiecare dintre miniştri. Sau cum se poate face o evaluare comparativă între ministere. Dovadă în plus că întregul discurs al remanierii nu trebuie luat prea mult în serios.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine