no author
Iulian Anghel
2208 vizualizări 24 aug 2017

Nu în ultimul rând, edificarea unei Europe cu două viteze în care, pe cale de consecinţă, ţările Estului vor rămâne la margine, este o ideea pe care preşedintele Franţei nu o respinge, aşa cum nu respinge un buget separat al Zonei Euro şi, de ce nu, o uniune fiscală a acesteia, în viitor.

Deocamdată, Macron – aflat în turneu în Austria, România şi Bulgaria - critică “dumpingul social” al Estului în relaţia cu Vestul şi vrea ca UE să înăsprească sever condiţiile în care sunt angajaţi în Vest muncitorii din Est. Forţa de muncă ieftină, “detaşată” trebuie limitată, în opinia sa, pentru că face concurenţă neloială pieţei muncii din Vest şi, mai mult, nu ar fi deloc corect ca aceşti “detaşaţi” să plătească taxe în ţările din care provin, cum se întâmplă acum. Macron vrea să schimbe regulamentele Comisiei Europene în acest sens şi să limiteze la un an prezenţa într-o ţară a UE a unui angajat detaşat, iar acesta să-şi plătească taxele în ţara în care lucrează. în Franţa sunt cam 300.000 de astfel de “detaşaţi”, între ei ei români.

Pentru ţările din Est, nu este uşor de înghiţit şi nici simplu de acceptat o astfel de idee. Cum să accepte preşedintele României, fără împotrivire, o astfel de propunere când, în chiar ziua vizitei la Bucureşti a omologului său francez, transporatorii români protestează împotriva lui Macron?

Cu România şi Bulgaria, lui Macron îi va fi, totuşi, mai uşor – pentru că aceste ţări sunt vulnerabile şi au nevoie de ajutorul lui pentru a adera la Schengen – dar cu Polonia şi Ungaria – pe care, ostentativ, le-a ocolit în turneul său – nu-i va fi simplu.

Este politica lui Macron protecţionism? Protecţionismul are mereu argumente bune în favoarea sa şi se asunde, mai mereu, în spatele unor idei nobile.

În campania electorală, lui Macron i-au fost iertate astfel de ieşiri, iar francezii i-au aplaudat ideile. Oricum, alternativa Le Pen, care îmbrăţişa izolaţionismul lui Donald Trump, ar fi fost îngrozitoare. Acum însă Macron trebuie să pună în practică ce a promis.

“Dumpingul social” de care sunt acuzate ţările din Est este însă nimic pe lângă un alt tip de “dumping”, acuzat în campania electorală de Emmanuel Macron: “dumpingul fiscal.”

În campania electorală, aflat la Amiens, unde o uzina Whirlpool urma să fie delocalizată în Polonia, Macron a spus: Nu poţi avea o ţară care mizează (pentru dezvoltare – n.n.) pe fiscalitatea redusă în cadrul UE, dar care încalcă toate principiile Uniunii”. Şi dacă nu poţi, ce este de făcut?

Iată cum Macron, care şi-a anunţat ambiţia de a reforma Uniunea, atacă direct un subiect extrem de sensibil: taxele reduse din Europa săracă, unul dintre puţinele atuuri ale Europei de Est pentru atragerea de investiţii care să o ajute să-şi ridice nivelul de viaţă.

Sigur, acum nu există în tratate constrângeri pentru armonizarea legislaţiei fiscale la nivelul Uniunii, nu este un subiect de mare actualitate, dar nu se întâmplă pentru prima dată când nemulţumirile unor oficiali occidentali faţă de nivelul redus de taxe din Est sunt făcute publice. Şi nu este exclus deloc ca, odată rezolvat „dumpingul social”, tânărul preşedinte francez să se aplece şi asupra „dumpingului fiscal” ce fură locuri de muncă ale occidentalilor.

Şi asta nu este tot.

Alegerile din Franţa şi cele din Germania au pus surdină sensibilului subiect al reformei Uniunii Europene.

Scandalul va reizbucni în lunile ce vin când ar urma să apară şi propunerile concrete. O Europă cu două viteze, foarte probabil un proiect pentru un buget propriu al Zonei Euro iar, în anii ce vin - de ce nu? - o uniune fiscală a nucleului UE. Astfel de planuri, vehiculate în cancelariile occientale, ar crea un cordon de sanitar în faţa sălbaticilor din Est, săraci, dar cu pretenţii de egalitate.

Macron se vrea stâlpul reformei în Uniune. Şi nu este deloc de bun augur că reforma lui începe cu ofensiva împotriva Estului sărac, în condiţiile în care problema majoră a Uniunii este, dimpotrivă, Zona Euro din care Franţa face parte.
 

Citește și: