90 vizualizări 16 oct 2009

Presupunând că te întorci bucuros în ţară, ţara e decisă să nu te lase cumva să te bucuri. Primul inconfort major e provocat de decizia recentă a directoratului aeroportului Otopeni de a instala monopolul deplin al celei mai scumpe firme de taxi din Capitală pe teritoriul său. Luni, când m-am întors la Bucureşti, am avut bucuria să fi sosit pe timp de ploaie. Am chemat un taxi cu preţ normal din oraş şi am aflat că trebuie să cobor prin ploaie până la baza clădirii aeroportului fiindcă, aşa cum ştiam de ceva vreme, monopolul firmei Fly Taxi e în continuare instalat aici, sfidând legile şi bunul simţ.

De pe site-ul aeroportului am aflat că luni, 12 octombrie, ar fi trebuit să se susţină o "licitaţie pentru atribuire permise de acces auto pentru transport în regim de taxi", licitaţie care între timp a fost suspendată fără alte precizări (http://www.otp-airport.ro/images/file/SKMBT_42109101214420.pdf). Aşa cum stau lucrurile în acest moment, pe aeroportul Otopeni n-ar trebui să mai stea scris numele lui Henri Coandă, ci un singur cuvânt, mai scurt, şi bine cunoscut românilor - ABUZ. De altfel, pentru români e simplu: tocmai fiindcă sunt obişnuiţi cu ABUZUL, ei au învăţat să găsească şi portiţele prin care să-l ocolească (nu să-l înfrunte direct, asta e altă poveste). Eu, de exemplu, pe lângă acest articol m-am decis ca, în semn de protest, să cobor de fiecare dată spre locul de întâlnire cu taxiurile pe căile de acces interzise pietonilor, încurcând maşinile care deservesc aeroportul şi sfidând răcnetele grobiene ale personalului TESA de la aeroport. Nu-mi respectă drepturile, nu le respect regulile.

Paranteză. Ieri, când am ajuns "la ceas", l-am privit pentru prima dată atent, altfel decât din graba maşinii: trebuie să spun că arată ca un coşciug vertical, decupat din bucăţi de tablă de Eduard mâini de foarfecă şi vopsit apoi într-un galben brutal. Urât. O urâţenie care face pereche perfect cu ABUZUL guvernat direct dintr-unul dintre birourile de sticlă - opacă, desigur - de către directorul stabilimentului care e poarta de intrare în ţară.
Mi-am amintit atunci că i-am scris până acum trei proteste legate de această problemă respectivului director, completând un formular găsit cu greu după indicaţiile neamabile ale funcţionarului de la biroul de informaţii. Mă întreb cât de aproape de cutia pentru aceste plângeri, care abia se mai ţinea într-un cui, se află coşul de gunoi unde ajung speranţele celor care cred că ar putea să existe normalitate şi în România. Nu cred ca directorul aeroportului să fi citit vreuna dintre plângerile clienţilor aeroportului, cred mai degrabă că aşteaptă ca lumea să uite acest subiect. Şi, cum resemnarea a intrat şi ea, din păcate, în ADN-ul românilor, sunt şanse ca exact aşa să se întâmple.

Mai e ceva însă: jumătate dintre cei care ajung la Otopeni sunt străini. Dacă poţi, eventual, să le explici că din cauza lipsurilor n-am avut altă vopsea pentru ceasul urât din faţa aeroportului, în schimb când le spui că cineva le impune tuturor celor ce aterizează în România să circule cu firma cea mai scumpă, interzicând accesul celorlalte firme, e imposibil să-i faci să priceapă cum de poate palma ABUZULUI să plesnească încă atât de tare obrazul cetăţeanului român după 20 de ani de când am "plonjat" în plină democraţie.

Citește și: