Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2668 vizualizări 30 oct 2017

Organizat de Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeană, colocviul a întrunit nu doar distinse feţe bisericeşti, ci şi lideri politici şi reprezentanţi ai societăţii  civile.

Papa Francisc a susţinut în faţa invitaţilor un discurs istoric, clarificând problematica deloc pe placul politicienilor a “contribuţiei creştine la viitorul proiectului European”. Mângâind şi mustrând, Sanctitatea Sa a rostit cu seninătate adevărurile dureroase care nu încap de regulă la masa Consiliului sau a Comisiei Europene.

“Prima şi, probabil cea mai importantă contribuţie pe care o pot aduce creştinii Europei de astăzi e să îi amintească faptul că nu e o colecţie de cifre sau de instituţii, ci este alcătuită din persoane. Din păcate, se observă cum deseori orice dezbatere se reduce cu lejeritate la o discuţie despre cifre. Nu există cetăţenii, există voturile. Nu există migranţii, există cotele. Nu există muncitorii, există indicatorii economici. Nu există săracii, există pragurile de sărăcie. Concreteţea persoanei umane este redusă, în felul acesta, la un principiu abstract, mai comod şi liniştitor. Motivul se înţelege: persoanele au chipuri, ne obligă la o responsabilitate reală, practică, personal. Cifrele ne absorb cu raţionamente, chiar utile şi importante, dar vor rămâne veşnic fără suflet. Ne oferă alibiul neangajării, fiindcă niciodată nu ne ating carnea (...). A doua contribuţie pe care creştinii pot să o adună viitorului Europei este redescoperirea simţului apartenenţei la o comunitate. Nu întâmplător, părinţii fondatori ai proiectului european au ales chiar cuvânt acesta, pentru a identifica noul subiect politic care se înfiripa. Comunitatea este cel mai puternic antidot la individualismele care definesc timpul nostru, la acea tendinţă răspândită astăzi în Occident de a concepe şi a trăi în singurătate. Se răstălmăceşte conceptul de libertate, interpretându-l ca când am avea datoria de a fi singuri, dezlegaţi de orice legătură, construindu-se în consecinţă o societate dezrădăcinată, lipsită de sentimentul apartenenţei şi de patrimoniu (...). Şi pentru mine acest lucru este grav. Creştinii recunosc că identitatea lor este, înainte de toate, relaţională (...). Din nefericire, o anumită prejudecată laicistă, aflată încă în punctul său culminant, nu poate să perceapă valoarea pozitivă pentru societate a rolului public şi obiectiv al religiei, preferând s-o izoleze la o sferă pur privată şi sentimentală (...). Politica nu este <arta improvizaţiei>, ci expresia unei înalte abnegaţii şi dăruiri personale în folosul comunităţii. A fi lider cere studiu, pregătire şi experienţă. Responsabilitatea comună a conducătorilor politici este să favorizeze o Europa care să fie o comunitate incluzivă, eliberată de profunda răstălmăcire că  incluziunea ar fi sinonimă aplatizării nediferenţiate. Dimpotrivă, suntem cu adevărat incluzivi atunci când ştim să valorizăm diferenţele, asumându-le ca patrimoniu comun, care ne îmbogăţeşte. Din această perspectivă, migranţii sunt mai mult o resursă decât o povară. Creştinii sunt chemaţi să mediteze serios afirmaţia lui Isus: <Am fost străin şi M-aţi primit> (Matei 25,35). Mai ales în faţa dramei refugiaţilor, nu putem uita faptul că ne aflăm în faţa unor persoane, care nu pot să fie alese sau rebutate după propria plăcere, după logici politice, economice sau chiar religioase (...). A lucra pentru o comunitate incluzivă înseamnă a construi un spaţiu de solidaritate. A fi în comunitate implică, de fapt, să ne susţinem reciproc şi, prin urmare, nu pot exista numai unii care duc poveri şi fac sacrificii enorme, în vreme ce alţii rămân baricadaţi în apărarea poziţiilor privilegiate. O Uniune Europeană care, înfruntându-şi crizele, n-ar redescoperi sensul de a fi o singură comunitate, care se sprijină şi se ajută, nu o adunare de mici grupuri de interese, ar pierde nu numai una dintre provocările cele mai importante ale istoriei sale, ci şi una dintre cele mai mari oportunităţi ale viitorul său”.

Nu e prima oară când Papa Francisc, cu glasul proorocului Ieremia, avertizează asupra viitorului Europei. A făcut-o şi în primăvară, la cea de-a 60-a aniversare a semnării Tratatelor de la Roma. Atunci, le-a atras atenţia liderilor de la Bruxelles că – lipsită de viziune şi într-un vid al valorilor - Uniunea Europeană “riscă să moară”.

 

Citește și: