Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1351 vizualizări 15 ian 2018

După un zbor de 16 ore, la bordul unui Boeing 777-200 ER ((Extended Range, cu autonomie extinsă) - care a început azi dimineaţă la ora 8.55, se va încheia la ora locală 20.10 (1.10, ora României) şi în cursul căruia, la un moment dat, va survola şi Argentina natală - Suveranul Pontif se va retrage la Nunţiatură (Ambasada Vaticanului), fiindcă de mâine dimineaţă la 8 îl aşeaptă un program extrem de încărcat.  
În avion (aşa cum a transmis pe la ora prânzului marele vaticanist Andrea Tornielli, aflat printre cei care îl însoţeşte), Papa a salutat fiecare jurnalist în parte, conform obiceiului, şi le-a împărţit fotografia cu băiatul din Nagasaki (1945) care îşi cară în spinare, spre crematoriu, fratele mort. Imaginea aceasta, pe care am afişat-o pe 1 ianuarie, de Ziua Mondială a Păcii, îl urmăreşte de multă vreme pe Suveranul Pontif. Cineva din grupul presei l-a întrebat dacă se teme de un război nuclear. “Da”, a răspuns, “mi-e cu adevărat frică. Suntem la limită, e nevoie doar de un accident. Nu putem admite ca situaţia s-o ia razna. Trebuie să distrugem armele nucleare”.

"Pace", "unitate", "speranţă" sunt mesajele cu care Francisc va sosi în relativ stabila, relativ prospera Republică Chile (care păstrează însă polarizarea socială specifică Americii Latine). Cum va fi primit de cei 84 la sută dintre chilieni care se declară catolici rămâne de văzut.

Vineri, unul dintre atacurile unor grupări anarhiste asupra celor patru biserici catolice s-a petrecut foarte aproape de Nunţiatura unde va fi cazat Papa. Ministerul de Interne a anunţat măsuri de securitate sporite, dar nici unul dintre atacatori n-am fost încă prins.
Nu doar cocteliurile Molotov, ci şi protestele ameninţă traseul Sanctităţii Sale. Oricum, atmosfera pare a fi la fel de tensionată ca în urmă cu treizeci de ani, când Papa Ioan Paul al II-lea îşi desfăşura vizita pastorală în plină dictatură a lui Pinochet.

Reprezentanţii credincioşilor din dieceza Osorno (oraş sudic, situat la aproape 1000 de kilometri de Capitală) au ameninţat că vor veni la Santiago, profund nemulţumiţi de numirea, în martie 2015, a episcopului Juan Barros. Oamenii l-au acuzat de la bun început pe monseniorul Barros că acoperă un preot acuzat de abuzuri sexuale împotriva unor minori. E vorba despre scandalul  Karadima (numele preotului pedofil, care în urmă cu trei ani era octogenar şi fusese mentorul lui Juan Barros). Cei din Osorno nu uită că, în timpul manifestaţiilor din 2015, Papa Francisc a refuzat să renunţe la numirea episcopului, argumentând cu inexistenţa dovezilor că dovezilor că acesta ar fi avut cunoştinţă despre apucăturile părintelui Karadima.

Cazul Kadima şi altele de aceeaşi sorginte reprezintă doar o parte dintre motivele pentru care catolicismul în Chile şi-a pierdut din încrederea pe care o câştigase în vremea dictaturii. Se mai adaugă problema divorţurilor, care la presiunile Bisericii, sunt foarte greu de obţinut, şi problema avorturilor, care sunt încă interzise de lege, cu trei excepţii – când sarcina pune în pericol viaţa femeii, când fetusul nu e viabil şi când viitorul copil e rezultatul unui viol.

Papa Francisc, în stilul său deschis, va trebui să răspundă la multe întrebări. 

Citește și: