Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1723 vizualizări 22 ian 2018

Românii au ieşit în stradă în epoci în care represiunea se simţea la ea acasă în această ţară, cel puţin în măsura în care aceasta se aplica pe întreg cuprinsul lagărului „socialist”. Într-un timp în care nealinierea producea, instant, consecinţe dintre cele mai grave, de la tratarea, cu aplicaţie, în ospicii, până la întemniţare, fără lacrimi şi păreri de rău.

Aş mai aminti fostului şi, foarte posibil, viitorului ministru al Educaţiei că tinerii au reprezentat, întotdeauna, vârful de lance al mişcărilor de protest, din România, începând cu sfârşitul anilor `40, continuând cu mişcările studenţeşti din anii `50, cu revoltele anilor `80, cu revoluţia înăbuşită din ’89, cu fenomenul „Piaţa Universităţii-Golaniada”, din ’90, remarcabilă manifestare, ca întindere în timp şi originalitate a mesajului.

Şi, tot aşa, până astăzi.

Are cineva impresia că toată această istorie o fost regizată, iar cetăţeanul, veşnic manipulat? Acest mod de a judeca nu poate fi decât al unui politician, pe de o parte, superficial, pe de alta, anacronic, nesincer, şi doritor, el însuşi, de a manipula societatea, de a încerca să distorsionezi mesajul, de a urmări să anihilezi forţa premiselor.

Spune ministrul Educaţiei: "Ce mă îngrijorează în aceste demonstraţii nu e faptul că oamenii au ieşit în stradă. E dreptul lor de a protesta faţă de lucrurile care îi nemulţumesc. Dacă aceste demonstraţii generează instabilitatea ţării, dacă ele transmit un mesaj în afară că România este într-o ţară neguvernabilă, atunci trebuie să îşi asume responsabilitatea toţi cei care poate din spate i-au îndemnat să iasă".

Un mesaj fără nuanţe, chiar jignitor, adresat românilor de un om care, în primă instanţă, ar trebui să fie, prin natura meseriei, un bun şi delicat psiholog.

În consecinţă, politicianul social-democrat nu este îngrijorat de faptul că oamenii au ieşit în stradă, „e dreptul lor de a protesta faţă de lucrurile care îi nemulţumesc”, spune el, ci de existenţa celor care „poate din spate i-au îndemnat să iasă".

Adică, spune doamna ministru, invocând, pesemne, un soi de laşitate socială: „Oamenii au dreptul să protesteze, fiind nemulţumiţi, dar n-ar face-o dacă n-ar fi împinşi de cineva, de la spate”. Cum ar veni, ca o turmă?!

Ce speră politicianul, în ultimă instanţă? Să fac[ ce vrea în plan politic, cu „n” consecinţe în plan social, pentru că, nu-i aşa, a fost trimis în Parlament de votul popular, iar acum, gata, „a tras podul de la mal”, cum ar spune Bacovia - a rupt puntea cu norodul. Iar norodul, mulţumit sau nu, să stea acasă, pentru că el poate vorbi doar o dată la patru ani. Şi dacă nu stă, înseamnă că e manipulat…    

Şi, mai spune politicianul: „Dacă aceste demonstraţii generează instabilitatea ţării, dacă ele transmit un mesaj în afară că România este într-o ţară neguvernabilă, atunci trebuie să îşi asume responsabilitatea toţi cei care poate din spate i-au îndemnat să iasă".

Una, că nu demonstraţiile acestor cetăţeni „generează instabilitatea ţării”, ci, dimpotrivă, desprinderea majorităţii parlamentare de viaţa cetăţii, fuga într-un soi de autism politic şi social; respingerea realităţii şi construirea neabătută a societăţii turnurilor de fildeş. Hiatusul forţat între ceea ce vor românii de la statul de drept, şi ceea ce nu mai vor politicienii: relaţionare, respect, performanţă.

A doua, că nu demonstraţiile generează o imagine negativă la adresa României, care, „transmiţând un mesaj de instabilitate, toată lumea va avea de pierdut" - după cum spunea senatorul PSD -, ci, viceversa: ele dovedesc lupta societăţii pentru  un stat de drept, chiar şi mai ales împotriva unor politicieni, care şi-au uitat menirea – anume, aceea de a reprezenta şi asigura drepturile cetăţeanului şi nu de a-şi asigura şi prezerva drepturi gregare/de castă, în afara regulilor statului de drept.

Nici vorbă ca astfel de proteste populare, paşnice şi civilizate (mai civilizate decât în alte ţări europene) să strice imaginea României, ci dimpotrivă: arată lumii că, dincolo de dictaturi politice vremelnice, manifestate de cine vrei şi cine nu vrei, de-a lungul istoriei, românul este, în fibra lui, democrat şi european.

Uneori, cu mult peste ceea ce poate clasa politică să arate lumii civilizate.

Citește și: