Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3062 vizualizări 18 apr 2017

Donald J. Trump i-a confundat pe urmaşii Preşedintelui Etern al Coreei de Nord, pe Kim Jong-il cu Kim Jong-un.

În fond, nici nu contează cine e comandatul ţării astăzi. Important e ceea ce îi leagă fedeleş pe coreenii de nord: fantoma lui Kim Ir-sen – Tatăl Veşnic al unui popor orfan, a cărui unică moştenire e ura – împotriva japonezilor, împotriva americanilor şi împotriva fraţilor vitregi din sud.

În 1994, când Kim Ir-sen a fost coborât în mausoleu, pus sub sticlă ca o insectă uriaşă, Kim Jong-il n-a îndrăznit să-i smulgă titlul de preşedinte. Nici nu şi-ar fi putut păstra  puterea, dacă nu le-ar fi dat impresia supuşilor săi că guvernează în numele Tatălui. Secretar General al Partidului Muncii şi Comandant Suprem al Armatei – acestea sunt titlurile celor doi urmaşi din prima dinastie comunistă a lumii, iar apelativele nu merg mai departe de “Conducători iubiţi”.

Retorica diplomatică a actualului conducător al Coreei de Nord e la fel de săracă precum a preşedintelui Statelor Unite. Preşedintele Etern ar fi împachetat răţoielile belicoase în iscusite celofane ciuce.

Cum îşi închipuie preşedintele Trump sau vicepreşedintele Pence (care ieri a vizitat Coreea de Sud, astăzi Japonia, ca să-i asigure pe aliaţi că America n-o să-i abandoneze) un război cu Coreea de Nord? Vor lovi Statele Unite ”chirurgical”, în zonele unde sunt stocate rachetele nucleare şi rachetele balistice? Cum? (Chiar dacă sistemele de apărare nord-coreene sunt tehnologic învechite). După primul atac, armata Preşedintelui Etern se va întoarce împotriva Coreei de Sud, iar Seulul e la mai puţin de 60 kilometri de graniţă. Când spre China vor începe să se scurgă sute de mii de refugiaţi şi va fi în pericol de a-şi pierde zona-tampon care e Coreea de Nord (una dintre componentele securităţii naţionale), se va declanşa o catastrofă în care rolul Rusiei încă e greu de anticipat.

Închei abrupt jocul contrafactual. Se poate întâmpla orice, mai puţin ca preşedintele Trump să se molipsească de „răbdarea strategică” a lui Barack Obama.

Citește și: