Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3799 vizualizări 30 ian 2018

După ce miniştrii şi-au depus crucindu-se  jurământul, preşedintele Iohannis a mustrat aspru noul Guvern, apoi i-a urat “mult succes”.

Dar, în alocuţiunea de ieri, partea captivantă a fost cea în care Klaus-Werner Iohannis s-a certat pe sine:   

“Este nevoie de solidaritate, de unitate, de coerenţă la nivelul societăţii, nu doar pentru a marca aşa cum se cuvine împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, ci pentru a trasa, în primul rând, direcţiile României viitoare. Nu avem, până astăzi, proiecte majore care să reunească principalii actori din societate. Avem, în schimb, mari aşteptări din partea românilor. Cetăţenii aşteaptă o direcţie clară, neechivocă, în acord cu năzuinţele de întărire a statului de drept, de eliberare a instituţiilor de sub ameninţarea corupţiei. Oamenii îşi doresc prosperitate într-o ţară în care politicienii respectă cetăţenii, o ţară care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă”.

Bine zis! Ceea ce a descris Preşedintele în cuvinte puţine şi aripate e un Proiect de ţară. După care însă, în fraza imediat următoare, scuturându-se de orice amestec, a dat vina pe bieţii pesedişti, dintre care (cum am văzut la audierile din Parlament) doar o parte sunt alfabetizaţi: “Sunt lucruri pe care puterea politică de după alegerile din decembrie 2016 nu a vrut sau nu a fost capabilă să le livreze până acum. Este responsabilitatea dumneavoastră să o faceţi!”.

Proiectul de ţară nu e responsabilitatea unui singur partid politic, fie el aflat la guvernare. Proiectul de ţară e responsabilitatea asumată, prin Decizia din 29 septembrie 2016, de însuşi Preşedintele ţării.

Dacă, aşa cum a promis, în octombrie 2017 am fi avut (mai bine prea târziu decât niciodată) un Proiect de ţară, asumat prin consens, România n-ar mai fi fost astăzi la cheremul unui  Dragnea, iar programul de guvernare n-ar mai fi fost un potpuriu de promisiuni fără acoperire, ci s-ar fi aşezat în chingile unei viziuni.

Pe 23 ianuarie, la întâlnirea anuală cu şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti, preşedintele i-a făcut pe mulţi români să tresară de speranţă: “Este momentul asumării Proiectului nostru legitim de Ţară, adică a modelului nostru de dezvoltare şi a căilor de urmat, interne şi externe, pentru atingerea lui”.

Ne anunţă că Proiectul e gata, mi-am zis, şi îi face reclamă în faţa diplomaţilor străini, ca apoi să ni-l prezintei solemn şi nouă, românilor.

Aş! Klaus Iohannis a vorbit în general despre avantajele unui proiect pentru o ţară, în faţa unor care îl au: “Voi mai vorbi, pe larg, despre acest Proiect şi relevanţa lui pentru ţară. Subliniez însă, acum, că doar un astfel de Proiect poate răspunde adecvat riscurilor cu care se confruntă România, atât interne, cât şi externe, care vin din vecinătatea noastră complicată” ş.a.m.d.

Pe site-ul preşedinţiei, flutură  o pagină care se cheamă chiar aşa: “Proiectul de ţară al Preşedintelui Klaus Iohannis” şi începe cu un aliniat de pus în ramă: “Proiectul de ţară al Preşedintelui Klaus Iohannis este al unei Românii europene, moderne şi prospere. Este drumul pe care ţara noastră va trebui să-l parcurgă pentru a oferi cetăţenilor siguranţă şi prosperitate. Astăzi, mai mult decât oricând, românii au nevoie de o viziune integratoare, pe termen lung, nu una a intereselor politice de moment”. Pe pagină figurează inclusiv capitolul “Noutăţi despre Proiectul de ţară” (nici o noutate – ultima postare, din octombrie anul trecut, e sobru intitulat “A patra reuniune a Comisiei Prezidenţiale privind Proiectul de ţară”).

Cine spunea că România nu e previzibilă? Peste alte câteva luni, Preşedintele va mustra aspru un alt Guvern Dragnea, urându-i apoi “mult succes” spre nicăieri.

Citește și: