Professor Crocodile şi Apocalipsa după Ahmadinetanyahu
Unul dintre argumentele des ventilate de guvernul de la Ierusalim şi preluat creator de propaganda americană - (la fel de şubred ca şi celelalte, dar de departe cu mare efect emoţional) - este că iranienii şiiţi trebuie să distrugă rapid Israelul, să dea cu bombardeaua nucleară, ca să-i facă loc Imamului Ascuns. Cu alte cuvinte, argumentul că iranienii ar folosi energia atomică în scopuri militare e... mesianismul milenarist al lui Ahmadinejad!
"Nu vreau ca un cult apocaliptic mesianic să controleze bombe atomice", tuna premierul Netanyahu încă din aprilie 2009, la Washington, fixându-i noului preşedinte american limitele mandatului: "Preşedintele Obama are două misiuni - să reglementeze economia şi să împiedice Iranul să obţină bomba atomică". E clar că Obama nu şi-a îndeplinit misiunile, iar posibilii săi contracandidaţi fac destule jurăminte de credinţă Israelului, cât să nu-i de nici o şansă la al doilea mandat.
Ca totul să sune cât mai sinistru, a fost scos la înaintare părintele spiritual al preşedintelui iranian, Professor Corcodile - ayatollahul Mohammad Taghi Mesbah Yazdi. Mare cărturar, dar teolog intransigent până la obtuzitate, când îşi bagă coada în politică (unde ocupă nişte funcţii, între care şi de membru al Consiliul Experţilor), ayatollahul e un pericol public. Numele i se trage de la caricaturistul Nikahang Kowsar, iar desenul în care îl înfăţişa pe Ostad Mesbah (Profesorul Mesbah, cum îi spun discipolii), printr-un joc de cuvinte, drept Ostad Temsah (Profesorul Crocodil), l-a costat şapte zile de puşcărie. Oricum, Professor Crocodile e adulat în lumea şiită, atunci când abrodează subiectul gingaş al filosofiei islamice, în care e specialist. (Argumentele lui merg până la Platon - autorul preferat al lui Khomeini). Când însă abordează teme politice se umple, invariabil, de ridicol. Duşman neîmpăcat al şefului de cabinet al lui Ahmadinejad, Esfandiar Rahim Mashaie, căruia i-a lipit eticheta de deviaţionist, ayatollahul Yazdi pune toate gogomăniile publice ale lui Ahmadinejad pe seama influenţei nefaste a aceluia. La începutul anului trecut, când, printr-un incredibil act de nesupunere faţă de Liderul Suprem, preşedintele l-a demis pe ministrul Informaţiilor, explicaţiile publice ale lui Professor Crocodile aminteau de Hrebenciuc: "Nu ştiu dacă a fost hipnotizat, i s-au făcut farmece sau s-a inhăitat cu yoghinii. Dar ceva nu e în ordine cu el". Naşul spiritual nu l-a menajat pe Ahmadinejad, ori de câte ori a alunecat pe derdeluşul mistic, fiind - în câteva rânduri - pe punctul de a-l acuza de erezie.
Preşedintele Iranului, ca şi premierul Israelului, se crede un om providenţial, ales să-şi salveze credinţa şi neamul. Discursurile amândorura au o tuşă groasă mesianică. Nici unul nici altul n-au căpătat însă simpatia maselor în numele cărora se cred meniţi a vorbi. Premierul Netanyahu şi-ar dori alegeri anticipate, până nu-şi erodează bruma de simpatie obţinută anul trecut în demersurile pentru neacceptarea Palestinei la ONU. Preşedintelui Ahmadinejad îi expiră mandatul în 2013 şi Constituţia nu-i mai îngăduie un al treilea mandat. Dar are un plan în privinţa asta, inspirat de Putin: să-l impingă la candidatură pe cuscrul său Esfandiar Rahim Mashaie (doar că din 1989 funcţia de premier nu mai există, iar actualul preşedinte ar trebui să se mulţumească cu funcţia de prim-vicepreşedinte). Fireşte că astfel de idee e profund utopică. Nu i-ar valida candidatura Consiliul Gardienilor Revoluţiei, Liderul Suprem nu l-ar susţine pentru nimic în lume. Lui Ahmadinejad îi e din ce în ce mai greu să-şi amintească faptul că ascensiunea sa politică n-a fost dictată şi sprijinită de Imamul Ascuns, nici de masele largi populare, ci de ayatolahul Khamenei (căruia în 2005 i-a sărutat mâna, după victoria în alegeri, dar în 2009 a uitat să i-o mai sărute).
Diplomaţii americani de la Baku (la Tehran, SUA nu au decât - mai nou - diplomaţi virtuali) transmiteau prin cablu la bază (vezi Wikileaks) că adevăratul conducător al Iranului e ayatolahul Mesbah Yazdi, adică Professor Crocodile. O nerozie mai mare nici că se putea. Singurul adevăr care a ajuns prin cablu la Washington e acela că ayatollahul Yazdi îl citează des pe Platon şi se raportează la Republica lui ca la un îndreptar (dar asta o ştie orice seminarist începător de la Qom).
Professor Crocodile e pentru Ahmadinejad ceea ce a fost pentru Netanyahu Rabbi Lubavitcher. Adică o călăuză întru mesianism. Ambii însă supralicitează politic învăţăturile religioase, cât să dea confruntării un halou iraţional şi să înlocuiască diplomaţia cu eshatologia.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine












81 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Indiferent pe cine citeaza nu stiu ce cleric Iranian, ceeace e de spaima e ca joi Iranul urmeaza sa tina o alta faza de exercitii militare in stramtoarea Hormuz iar Israelul si SUA au hotarat sa tina exercitii comune in aceeeasi zi in cam acelasi loc, scop in care deja MII DE SOLDATI AMERICANI au fost trimisi acolo:
http://rt.com/usa/news/us-troops-israel-iran-257/
Miroase a praf de pulbere si e cu adevarat de groaza.
De pe site-ul Israelian Debka File-- de stiri militare si hasbara--
ingrijorator e putin spus
http://www.debka.com/article/21629/
ha ha, "Ahmadinetanyahu" , totusi in ce fel credeti ca ar fi afectata Romania da ar izbucni razboiul acolo ?
Excelent, doamna Munteanu.
P.S. Unde esti tu, Sebi, sa vezi cum apar prezicatorii /prezicatoarele Apocalipsei...
Mai bine comentati cazul RAED ARAFAT. Acest om este mai patriot decat politicienii tradatori.
"INCA UN RAZBOI PT ISRAEL IN PREGATIRE"--o perspectiva Britanica asupra trimiterii de portavioane si soldati Britanici catre Iran:
http://www.gilad.co.uk/writings/just-another-israeli-war-on-the-way.html
Aflam ca 80% din parlamentarii membri ai partidului la putere in Marea Britanie sunt si membri ai organizatiei "Pritenii Conservatori ai Israelului."
Mai mai ca as baga mana in foc(la figurat fireste),ca urmatoarea "statie" a domnei Lelia Munteanu este sa ne prezinte imaginea in oglinda a fundamentalistilor iranieni plecati putin(mai mult) cu sorcova datorita "avanturilor " religioase:republicanii fundamentalisti neoconservatori din SUA ,care sustin neconditionat Israelul,motivand ca sprijinind reintoarcerea evreilor in Tara Sfanta ar grabi a doua venire a Mantuitorului pe Pamant...
Alineatul final este, intr-un fel, apoteotic...
Sigur, s-ar putea iţi şi o întrebare oarecum piezişă: dacă atât Ahmadinejad, cât şi Bibi au avut nişte călăuze spirituale, cine sunt călăuzele din spatele flăcăilor de la Federal Reserve?...
Îmi scot kippah în faţa persoanei (sau a "personului", ca să fiu politically correct ;) ) care răspunde corect :D
Cu consideraţie, M.
@Mesianic
Ca sa promiti ca-ti scoti yarmulke la raspunsul corect trebuie sa-l stii deja.
Sau crezi ca atunci cand ti se va infatisa il vei vedea inconjurat de o mare aureola: harul Adevarulu, si'l vei recunoaste instantaneu? Daca il stii deja, nu ne nmai tine in suspens...:-)
Cei 2 centi ai mei sunt ca:
Ahmasiasamaideparte e intradevar religios in ultimul hal dar e si Iranian, pur si simplu animat de versiunea farsi de patriotism. In plus el de fapt nu ia hotarari mari-- i le comunica preacuviosii.
Bibi nu e de loc religios (in ciuda spitei cu un tatic si fundamentalist si terorist) ci un oportunist politic, animat de acea preaiudaica convingere ca totul (si deci o mare halca din Orientul Mijlociu) se cuvine Israelului.
Fundamentalistii Americani care cred ca se grabeste a doua venire a lui Isus daca se "curata" Israelul de locuitori bastinasi si se umple cu "alesi" de pe peste tot nu sunt cei la carma tarii ci cei manipulati de cei de la carma. Sunt, dupa unele calcule fo' 40 de milioane (!).
Asa se explica de ce Johnny nu cade pe ganduri cu politica externa Americana care favorizeaza Israleul impotriva intereselor lor insisi.
Am evitat să mă mai bag în seamă pe subiectul ăsta, pentru că deja am făcut prea mult trafic pe articolele anterioare Munteanu. Dar pentru că este un puternic curent „zionist” zilele astea pe Gândul, îmi permit să mă aliniez şi eu trendului şi să-mi dau cu părerea.
Ca o sinteză generală, concluzia mea ar fi că zionismul a reuşit în final o dublă lovitură epocală, atât împotriva duşmanului secular –lumea arabă cât şi împotriva duşmanului milenar –creştinătatea.
Iranul este ultimul bastion a ceea ce a însemnat leagănul civilizaţiei antice, centrul de putere al Orientul timp de aproape un mileniu –Imperiul Persan, iar în secolele din urmă –centrul spiritual al islamismului. Distrugând Iranul, zionismul distruge ultima şansă a lumii arabe de a mai redeveni vreodată ce a fost de-a lungul mileniilor.
Unde sunt arabii? Au plecat, au fugit, au emigrat în ultimele două secole, oripilaţi de fărâmiţarea lumii arabe, de ostilităţiile şi luptele nesfârşite, de războaie între fraţi, între vecini, între coreligionari, între neamuri. Au plecat oriunde au văzut cu ochii, dar mai ales în Europa –bătrânul leagăn al creştinătăţii. Doar ca un exemplu, una dintre ţările care a ridicat şi a condus în cruciade creştinătatea de-a lungul secolelor este astăzi popúlată în proporţie de aproape 50% de musulmani arabi. Mă refer la Anglia.
Rezultatul: Lumea arabă este fărâmiţată, dezbinată, aruncată în hoas, iar creştinătatea este întinată de venetici, de păgâni.