Profetul Bibi

Profetul Bibi

"Pacea bazată pe iluzii se va zdrobi în cele din urmă pe stâncile realităţii Orientului Mijlociu", a declarat Benjamin Netanyahu (alintat de presă Bibi), vineri, la ieşirea din Biroul Oval. Premierul israelian ştie ca nimeni altul să-şi emoţioneze auditoriul. La Washington a ales din nou registrul profetic. Toată lumea aşteaptă ca pe 24 mai, în faţa Congresului, să-şi dea măsura charismei, a talentului oratoric.

Bibi nu e singur. Are în spate un lobby israelian, de la AIPAC (Comitetul Americano-Israelian pentru Afaceri Publice, ale cărui lucrări anuale se desfăşoară în aceste zile şi unde este aşteptat să vorbească inclusiv preşedintele Obama) până la Liga Antidefăimare - mai mult de 80 de organizaţii puternice şi determinate, care au şi început presiunile. (Donatorii au anunţat că soluţia lui Obama pentru pacea israeliano-palestiniană s-ar putea să-l lase pe acesta fără bani de campanie).

Ziarul israelian "Maariv" (Seara) o spune mai pe şleau: Netanyahu nu va avea linişte până nu se va asigura că Barack Obama pierde alegerile din 2012.

Unul dintre cei mai controversaţi politicieni din Israel, Bibi, e la al doilea mandat de premier. În 1996 a fost cel mai tânăr prim ministru din istoria ţării sale, între 2002-2003 a fost ministru de Externe, între 2003-2005 - ministru de Finanţe, iar din martie 2009 a câştigat din nou şefia Executivului.

Şcolit în Statele Unite, fost ambasador al Israelului la Washington, relaţiile lui Netanyahu cu cea mai mare putere a lumii au fost în cursul timpului destul de amestecate. În 2004, în faţa Congresului american declara emfatic: "Statele Unite i-au acordat Israelului - cum s-o spun în faţa acestui distins organism? Statele Unite i-au acordat Israelului, pe lângă sprijinul politic şi militar, o asistenţă abundentă şi generoasă în sfera economică. Cu ajutorul Americii, Israelul a devenit un stat modern şi puternic". E drept că Bibi reuşise, în 1995, să-l scoată din sărite până şi pe Clinton (cel mai pro-israelian preşedinte din istoria SUA). Knessetul (Parlamentul) dezbătea ratificarea Acordului Oslo II, iar Bibi, lider al Opoziţiei, şi-a exersat retorica mesianică: "Este guvernul (premier era Yitzhak Rabin, n.a.) cel mai depărtat de toate valorile evreieşti pe care l-am văzut vreodată. Numai alienarea, ruperea de tradiţia şi moştenirea evreiască, motivează comportamentul acestui guvern care consideră Hebronul şi restul din Iudeea-Samaria că pe un pământ arab, iar Golanul ca pe un pământ sirian. Pentru dumneavoastră, domnule şef al guvernului, chiar Tora nu reprezintă titlul de proprietate al poporului lui Israel pe pământului Israelului. Deci nu e deloc de mirare că aţi renunţat cu o deconcertantă uşurinţă chiar la inima patriei (...) Nu vom lasă din nou să fie împărţit pământul Israelului, vom combate guvernul până la căderea lui". Rabin l-a întrerupt: "Fiţi mai exact, nu minţiţi! Chiar dumneavoastră sunteţi cel care a renunţat la Sinai, locul unde Tora i-a fost dată poporului lui Israel!" Netanyahu a continuat însă imperturbabil: "Spre regretul meu, domnule şef al guvernului, viziunea dumneavoastră despre statul Israel nu este aceea a unui stat puternic, înglobând majoritatea teritoriului Eretz Israel, ci aceea a unei ţări mici, limitate, ameninţate (...) Am văzut în dimineaţa aceasta hărţile pe care le-aţi pus în holul Knessetului şi trebuie să spun că am văzut negru, sau mai bine zis maro, căci toată harta este colorată în această nuanţă, cea a teritoriilor care vor fi cedate Autorităţii Palestiniene!". Ce prevedea Oslo II? Retragerea Israelului din marile oraşe din Teritorii (cu excepţia Hebronului) şi plasarea sub controlul Autorităţii Palestiniene a 80 la sută din populaţia Cisiordaniei. Securitatea rămânea însă sub control israelian (incluzând implantaţiile civile şi instalaţiile militare). În schimb, palestinienii se angajau să pună capăt total activităţilor teroriste.

La fel ca în 1995, şi în mai 2011, când relaţiile Israelului cu Statele Unite sunt aproape de cota îngheţului, Bibi e pus în situaţia de a vedea negru. Politician de dreapta (care n-a avut nicio reţinere să guverneze cu extrema dreaptă când interesele i-au impus asta), premierul israelian are o personalitate accentuată, "cu o încredere în sine dusă până la aroganţă" (cum îl caracterizează presa israeliană). Şef mediocru al Executivului, în ambele sale mandate, e "mai mult un manipulator decât un strateg". Climatul de ură pe care l-a întreţinut atunci, în 1995, în legătură cu Acordul Oslo II, scoţând în stradă mişcările naţionaliste ultrareligioase, deşi n-a izbutit să împiedice ratificarea documentului, a dus la asasinarea premierului Rabin. De vinovăţie morală nu-l poate nimeni absolvi pe ambiţiosul Bibi.

Premierul israelian nu e omul care, marţi, în faţa Congresului american, să rateze ocazia istorică de a apăra "inima patriei". (Mai cu seamă că reuniunea ONU din septembrie - când se va lua o decizie în privinţa recunoaşterii Statului Palestinian - poate fi pentru Israel, cum spunea ministrul Apărării, Ehud Barak, "un tsunami diplomatic"). Un ton conciliator, analitic, ar fi cu adevărat o surpriză de proporţii.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine