Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2682 vizualizări 14 sep 2017

Toată lumea se-ntreba, nerăbdătoare, când, Dumnezeu, vor fi lansate talk-show-fight-urile politice, deliciul alegătorului în democraţii sud-americane şi ex-sovietice.

Când vom performa, şi noi, în proba aruncatului cu pantoful în fruntea speaker-ului - la conferinţele de presă cu ştaif şi cu bombeu - sau cu diverse alte substanţe, în principiu lichide, ţinând cont că avem tradiţie pe felie – vezi episodul „Cerneluri pentru obrazul preşedintelui (Constantinescu)” sau „O apă pentru ciocu-mic” (Marinescu vs Constantinescu)”.

Şi, iată, visul românului paşnic s-a împlinit!

Am fost, în sfârşit, martorii încheierii sublimei „evoluţii” a animalului politic autohton, începută cu „politicianus erectus” (1996 - senatorul Dide, de la tribuna Sălii Omnia: „Alo! Chemaţi salvarea că s-a dilit Vadim!”, la cel de „Neanderthal”, înarmat cu măciuca pumnului în gură (2017 - Mirel Palada către Goţiu: „jap, jap!”).

Ultimul din poveste, Palada, un sociolog cu viziuni electric-coercitive, scos din minţi de interlocutorul Goţiu, în general, un „discipol” al lui Hypnos, l-a electrocutat, pur şi simplu, pe acesta din urmă, în studioul unei televiziuni de ştiri, cu o lovitură demnă de „Moartea din Carpaţi şi Caucaz”.

Singura care a avut de suferit, cu adevărat, în urma acestui episod violent a fost moderatoarea talk-show-ului, care mi s-a părut a fi protagonista unui film de Hitchcock, transmiţându-ne nouă, spectatorilor, grozăvia comisă în afara cadrului, prin propriile ei trăiri de groază.

Aşa ceva…

Dacă mai e cineva care se miră de evoluţia lucrurilor, fie e făţarnic, fie e, definitiv, pierdut. M-ar fi mirat să fi fost altfel.

După ce aleşii neamului acesta (în general, o naţie cu toţi boii acasă) se jignesc şi se porcăiesc în Parlament, se ameninţă în conferinţe şi la mitinguri, se înjură în guvern, se mutilează în administraţia locală, se toarnă în Justiţie, se spulberă în procese, era normal ca, prelungirile lor de caracter, comunicatorii, să înceapă să-şi zboare dinţii din gură pe la teveuri.

Nu e niciun fel de surpriză, ca pumnul osos al PSD-ului să înlocuiască, treptat, vorba/expresia/jignirea contondentă a „purtătorilor” de idei ai aceluiaşi PSD.

Între unii comunicatori acompaniaţi de vituperările şi aroganţele lor agramat-violente şi pumnul lui Mirel Palada este o tranziţie absolut firească.

Între comportamentul liderilor alianţei majoritare, faţă de colegii lor de partid, din guvern, din opoziţie, de aiurea, şi pumnul lui Palada este o conexiune absolut logică, şi cu desăvârşire împotriva civilizaţiei şi a bunului simţ.

Nu mi-e simpatic Goţiu/nu sunt avocatul lui, dar asta nu are absolut nicio relevanţă atunci când vorbim despre civilizaţie, despre dialog şi schimb de idei, despre dreptul la opinie, despre demnitate umană, despre desprinderea de primate.

Dacă nu ne-a mai rămas decât argumentul „politic” al pumnului, la televizor, mă întreb ce vor face, după asta, tot felul de frustraţi violenţi, în cătunele, satele şi oraşele lipsite de „vizibilitate”, ale acestei ţării europene.

Până unde va merge impertinenţa politică, până la îndoctrinare şi teroare?!

Dacă dezumanizarea lui Palada, citită, gând cu gând şi stare cu stare, în spaimele şi trăirile netrucate ale moderatoarei tv, va fi acceptată, fără consecinţe, în spaţiul politic, media, social, în general, din România, alterarea spiritului democratic din ţara asta va fi cu adevărat, galopantă.

Ca o metastază…  

Citește și: