Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
6842 vizualizări 8 dec 2013

În America începutului de secol douăzeci, un conflict ca acela de la Pungeşti s-ar fi rezolvat simplu. Compania şi-ar fi pus, întâi, bătăuşii la treabă, apoi - dacă pumnii, picioarele şi bâtele n-ar fi dat rezultate – ar fi chemat un detaşament de şerifi cu puşti şi, eventual, o mitralieră, care ar fi făcut, cu siguranţă, curat. Istoria Statelor Unite este presărată cu confruntări sângeroase între companiile miniere şi minerii care încercau să se organizeze şi să obţină condiţii umane şi sigure de muncă, cea mai cunoscută fiind Bătălia de pe Muntele Blair, din august 1921,  în care au murit peste 100 de mineri. Cea de care americanii  nu sunt deloc mândri este Masacrul de la Ludlow, din aprilie 1914, când Garda Naţională Colorado a deschis focul asupra unei tabere de mineri grevişti, omorând 25 de persoane, între care două femei şi 11 copii.

Dar vremurile acelea crâncene au apus, iar, astăzi, conflictele de orice natură între cetăţeni şi corporaţii sunt purtate prin avocaţi, la tribunal, cu citaţii pe post de gloanţe. Nu peste tot se poartă însă soluţia civilizată. De exemplu, în Delta Nigerului, parţial distrusă de deversările de petrol din conductele companiilor care operează în zonă. Aici, în 1998, soldaţii nigerieni au fost transportaţi cu elicopterele Chevron împotriva activiştilor care luaseră ostatici câţiva angajaţi pe o platformă petrolieră. Militarii au împuşcat doi manifestanţi. Zece ani mai târziu, Chevron a câştigat, în SUA, procesul deschis împotriva sa de familiile victimelor, afirmând  că forţa armată era necesară şi nu a făcut nimic greşit. Pungeşti este însă o localitate dintr-o ţară membră UE, sătenii doboară garduri, Chevron depune plângere pentru distrugere, iar jandarmii, având ordin să păzească bunurile corporaţiei, dau şi ei în cine apucă. Suntem, aşadar, departe de Nigeria şi mai aproape de Argentina. În august anul acesta, poliţia a dispersat cu gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene protestele anti fracking din Buenos Aires, generate de târgul încheiat de compania energetică de stat cu Chevron să înceapă exploatarea gazelor de şist în sud  vestul ţării. În aceste două ţări, ca şi în România, guvernele, acţionând împotriva comunităţilor afectate de fracturarea hidraulică, au pus la dispoziţia corporaţiei americane nu doar concesiuni generoase, ci şi un braţ înarmat.  Chevron nu se mânjeşte direct, o face, cu entuziasm, premierul Victor Ponta.

Astăzi, Pungeşti este un sat în stare de asediu. Localnicii au încercat să protesteze în comunele învecinate, însă jandarmii care patrulează pe uliţe legitimând pe oricine vrea să părăsească localitatea, i-au împiedicat. Ce diferenţă este între aceştia şi garda chemată în urmă cu o  sută de ani, de o altă fuel company? Eu nu văd decât una – contribuabilii români sunt cei care plătesc 250 de jandarmi, ca să terorizeze un sat.

 

Citește și: