Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3689 vizualizări 24 ian 2018

Am amânat să scriu despre ofensiva turcă asupra kurzilor din Siria, pentru că e destul timp - povestea va dura câteva luni.

(Operaţiunile transfrontaliere anti-kurde ale regimului de la Ankara durează de ani de zile, de multe ori fiind realizate sub pretextul luptei împotriva autointitulatului Stat Islamic).

Sâmbătă, 20 ianuarie, armata turcă  a lansat Operaţiunea ”Ramura de măslin” (toate ororile poartă nume suave) asupra miliţiilor kurde din zona oraşului Ifrin (situat în nord-vest, în regiunea autonomă Rojava, înainte - guvernoratul Alep), având drept scop declarat stabilirea securităţii de-a lungul frontierei sale cu Siria şi ”protejarea sirienilor de opresiunile şi cruzimea teroriştilor”.

Pentru a da o spoială de legalitate acţiunii, Turcia a invocat  articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, referitor la ”dreptul inerent de autoapărare individuală” al unui membru al ONU. (O reuniune cu uşile închise pe această temă a avut loc luni, în Consiliul de Securitate, la cererea Franţei, singurul stat care s-a pronunţat ferm pentru încetarea Operaţiunii).

Statul Major turc raporta că, în patru zile de când le arată kurzilor ramura de măslin, ”260 de militanţi au fost neutralizaţi” (ceea ce poate însemna ucişi, răniţi sau capturaţi).

Cine sunt cei desemnaţi de turci drept ”terorişti”? Sunt aşa-numitele YPG (în kurdă ”Yekîneyên Parastina Gel” - Unităţile de Protecţie a Poporului), aripa militară a Partidului Uniunii Democrate (PYD), miliţiile guvernului Rojavei, bravele formaţiuni militare care au luptat împotriva Daesh– sprijinite cu logistică şi din aer de americani, considerate grupări teroriste din pricina legăturilor cu PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, ale cărui acţiuni sângeroase au făcut mii de victime în Turcia în cursul ultimilor zeci de ani.

Cert este că regimul de la Ankara nu va tolera o enclavă kurdă la graniţa sa de sud şi e greu să fie blamat pentru asta. De aici începe însă un duel al atitudinilor şi declaraţiilor de o ipocrizie fără seamăn.

Rusia lui Putin, care face jocurile în Siria (susţinându-l, împreună cu Iranul, pe Bashar al-Assad), se mărgineşte afirmaţii neutre, vagi apeluri la reţinere, pentru a nu-şi înrăutăţi relaţiile cu Turcia (care susţine o parte a opoziţiei anti-Assad). Însă Operaţiunea ”Ramura de Măslin” nu s-ar putea derula fără ca Moscova să închidă ochii.

America lui Trump s-a mişcat confuz în toată această situaţie. Începând de duminică, cu anunţarea intenţiei de a crea în nordul Siriei o ”forţă de protecţie a frontierelor”, pe teritoriile controlate de kurzi, continuând cu declaraţiile contradictorii ale şefului diplomaţiei, Rex Tillerson, şi ale Secretarului Apărării, Mattis, şi încheind cu o declaraţie de dezicere de miliţiile kurde, cărora – ca aliaţi împotriva Daesh – le dăduseră speranţe că îşi vor putea întemeia un stat pe teritoriul Siriei care nu îi doreşte, sub ochii Turciei care tocmai se străduieşte să-i elimine. (Şi Tillerson, şi Mattis au primit replici tăioase din partea Sultanului Erdoğan).
 
Ramura de măslin urmează să fluture în curând şi asupra zonei oraşului Manbij din estul Eufratului. Afrin e doar începutul.

Citește și: