Rătăciţi în Panamea
România dă semne că începe să intre în normalitate: Andrei Gheorghe face piarul Finanţelor. Cool! O sută de ani să mă fi gândit şi nu găseam pe cineva mai potrivit să explice, pe înţelesul tuturor, fanteziile bugetare ale lui Sebastian Vlădescu. Bine că l-au recuperat din Insula Condamnaţilor cu Suspendare - unde a prezentat, în junglă, printre Liane, reality-showul ştiinţific "Rătăciţi în Panama" - şi l-au adus acasă, în Insula Consemnaţilor. Am pus mâna pe "Proiectul Gheorghe" şi mă grăbesc să vi-l dau pe goarnă.
Introducere şi expunere de motive şi captaţia benevolenţiei. Premisa majoră: Ministerul Finanţelor trebuie să se apropie de om. Premisa minoră: nu că n-ar fi fost şi până acuma aproape, l-a cât i-a băgat mâna în buzunar. Concluzie: problema e să-şi scoată ciorapul de pe cap şi să se arate aşa cum este. Să ne fure cinstit, pe faţă. Exempli gratia: taxa pe chiftea. O pui şi-o expui. Adică o explici frumos, în aşa fel încât contribuabilul să fie mulţumit. Ba chiar recunoscător. Capitolul I: ce e Pibul şi de ce trebuie să-l împărţim. Păi, băi, contribulangiilor, ascultaţi la Gheorghe: produsul intern brut e acel ceva din care sug toţi şi p-ormă au pretenţia să nu se topească. Capitolul II. Creaţie sau De ce inventăm taxe noi. Cum de ce? Ca să nu vă plictisim cu alea vechi. Capitolul III. Unde fugim din ţară? Asta e valabil mai la vară, când iese populaţia în stradă, la arteziene, pe sub pergole, haleşte iedera şi - astfel întremată - ia cu asalt palatul Victoria. Aici apare Gheorghe pe trepte, în faţa mulţimilor, şi dă cu lămuriri. Efect de gaze lacrimogene: impresionaţi, oamenii bocesc cu sughiţuri şi se oferă să facă o chetă, îşi donează ceasurile şi câte un rinichi ca să scoată guvernul din foame. În timpul ăsta scutierii se mai ating cu manifestanţii - asta se cheamă comunicare cu impact. Meserie, je te mange (meserie, te halesc)…
Am dat-o pe scurt, fiindcă mă grăbesc să-mi salvez idolul, rătăcit prin camerele Parlamentului (vedeţi de ce-i bine s-avem una singură?). Horia Roman Patapievici - (cum să-l descriu ca să-l recunoaşteţi? un bărbat atât de simplu, după vorbă, după ton; ataşat la papion) - îşi caută, proustian, bugetul pierdut. Cică cei 322 i-au suspendat din banii pentru Institutul Cultural. Ăştia nu pricep nimic, în pana mea! Băi, Trei Doi Doi care ne obnubilaţi pe noi, de unde fonduri ca să mai producă omu ăsta poneii roz, ştampilaţi? La cât i-aţi repartizat în 2010, abia dacă îi mai poate achiziţiona. Dar nu vă gândiţi cu ce vorbe o să iasă în faţa publicului însetat de cultură ca să explice că nu-fu-tuş?
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















1 Comentariu [+] Adauga un comentariu
nu exista