Răul cel mai mare
Răul cel mai mare
După 20 de ani de democraţie am ajuns să punem în discuţie votul obligatoriu, cu amendă, pentru neprezentare. Se încadrează şi asta în tendinţa generală de a reface în condiţii de libertate starea de apăsare sufletească pe care o inducea atât de eficient dictatura ceauşistă.
Când un mesean de talia lui Andrei Pleşu (filozof nu pot să-i spun, căci acesta e un cuvânt de ocară, nu pot să-i spun nici ospătar, deşi asta ar însemna că face şi dl. Pleşu ceva util, îi spun mesean, căci bun mesean e o calitate prezidenţială) propune aşa ceva, cazi pe gânduri. Votul era obligatoriu pe vremea lui Ceauşescu. Te căutau pe-acasă ca să te-aducă la urnă. Că lăsai buletinul alb sau scriai cu pixul futuvă într-un cuvânt, Sistemului nu-i păsa. Important era să treci prin acel ritual al supunerii, să ştii că nu te poţi sustrage, pentru că prin simplul fapt al participării la vot acordai statut de normalitate unui sistem ilogic şi inuman.
Este exact ceea ce simt mulţi dintre cei 70% dintre români care nu vin astăzi la vot. A intra în cabina cu pânză albastră înseamnă a băga în seamă un sistem (în bună măsură acelaşi) pe care îl dispreţuiesc.
Să votezi este echivalent cu a intra tu în vorbă cu o persoană detestabilă. Forma maximă de respingere este să nu vorbeşti deloc. Cum crede Andrei Pleşu că se poate şterge un astfel de sentiment?
A considera că votul silnic cu amendă rezolvă problema absenteismului electoral masiv mi se pare totuna cu a te simţi bine când o doamnă cu tarif îţi spune ce bărbat minunat eşti. Ce valoare poate avea un vot, chiar valabil, smuls cuiva care n-are bani de amendă? Nu se poate ajunge astfel la rezultate electorale chiar mai teribile decât cele actuale? A sili pe cineva să voteze e un atentat la libertatea persoanei echivalent cu a împiedica pe cineva să voteze.
Dar, dacă am ajuns să discutăm asta, am şi eu o propunere de creştere a prezenţei la vot. Să se introducă pe buletinul de vot posibilitatea de a respinge un candidat sau mai mulţi. În fond, la partide sau în adunările generale ale diverselor unităţi economico-financiare, se votează pe sistemul cine e pentru, cine e împotrivă, se abţine cineva. Aşa să fie şi pe buletinul de vot. La fiecare candidat Icsulescu să avem trei căsuţe: da, nu, mă abţin. Abţinerile, votul alb, ar avea rostul lor, s-ar contabiliza ca voturi valabile şi ar creşte procentul de prezenţă, astfel încât să dea mai multă legitimitate morală învingătorului. Cei care votează alb şi-ar încredinţa opţiunea celor care votează da sau nu, întărind rezultatul final.
Despre nu. Cred că sunt destui cei care n-ar veni la vot să pună da pe cineva, dar ar veni la vot ca să pună nu pe Icsulescu. De ani de zile în România suntem siliţi să votăm pe principiul alege răul cel mai mic, Iliescu – mai puţin rău decât CV Tudor, Băsescu – mai puţin rău decât Năstase. De ce să nu putem vota, având în vedere actuala stare de lucruri din scumpa noastră patrie şi faptul că există mai mult de doi candidaţi, pe principiul încearcă să înlături răul cel mai mare?
Sistemul actual de vot este bazat pe da. La cât rău este în România, avem nevoie şi de dreptul de a spune nu.
P.S. Dacă tot vorbim despre nu. Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă a aprobat primirea în CRP a foilor Cancan şi Ciao. Pesemne, Consiliul consideră că astfel CRP devine cu adevărat reprezentativ pentru presa română. Ca să nu stric fotografia de grup, înapoiez diploma de membru de onoare pe care mi-a înmânat-o Consiliul de Onoare al CRP întrucât mi-e greu să mai găsesc definiţia cuvântului onoare.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















180 Comentarii [+] Adauga un comentariu
După 20 de ani de democraţie am ajuns să punem în discuţie votul obligatoriu, cu amendă, pentru neprezentare. Se încadrează şi asta în tendinţa generală de a reface în condiţii de libertate starea de apăsare sufletească pe care o inducea atât de eficient dictatura ceauşistă.
primu :)
ritzi sa plateasca!
am privit la realitatea tv grija unui ziarist fata de banul public si indiganarea unui personaj care se comporta ca un catel milog cu mai marii zilei si se da ciine rau cu ceilalti. am si eu o intrebare pentru ziaristi: de ce nu se indignau la cheltuirea banului public cind li se turnau milioane din publicitate de la stat? sau poate ca le era drag bombonel si-i faceau un favor sa tina gura inchisa si buzunarul larg. poate ca a venit vremea sa se afiseze tariful si cumparatorul pentru “opiniile” exprimate in media.
ca co3 si piatra craiului....parfum de femeie?!
nici macar ' nu' nu pot sa mai spun :-(
principial aveti dreptate, dar nu trebuie sa ignoram procentul semnificativ de romani care nu vin la vot din comoditate. riscam astfel sa generalizam sau sa suprapunem revolta si lehamitea fata de clasa politica fata o banala lene sau un dezinteres bazat pe lipsa de vointa. exista si votul in alb, la urma urmei.
ciao cancan mare barbat mis!
" O-NOARE "... o boare... ce doare. Eroare? Stupoare.... aievea e oare?
excluzand componenta de merit, e uimirea senina care ma cuprinde cand realizez ca-s contemporan cu d-voastra, dle CTP.
perfect adevarat,a-l obliga pe roman sa voteze,este egal cu a-l impiedica sa o faca.dar,daca tot punem in discutie problema,am o solutie mai buna contra absenteismului; sa plateasca guvernul,200 de lei pentru fiecare roman care se prezinta la vot.ei,si-atunci sa vedeti dumneavoastra cozi la sectiile de votare...