15 comentarii 4 afișări

Rivoluţie. Mit şi mitocan

de Claudiu PÂNDARU Postat la: 21.12.2008 20:48

Lista, incomplet mâzgălită cu un creion chimic, i-a smuls-o cu o violenţă de neînchipuit pentru mintea mea de ţânc. „Dă-o dracu tovarăşe! N-ai auzit? E rivoluţie!“. Înfrigurat, la coadă la lapte, mi-a fost dat să aud pentru prima oară de „rivoluţie“. Fularele, căciulile şi toate plasele de cârpă monocrome au îngheţat din tremurul neîncetat al înfometării. Cine mai auzise, în Berceni, lângă pâine, vizavi de piaţă, de „rivoluţie“? Libertatea, tirania sunt noţiuni care, abia acum îmi dau seama, au fost pricepute mult mai târziu, chiar şi de către oamenii mari.

La început, „rivoluţia“ a însemnat dezordine.

Gata cu listele, gata cu tăcerile impuse. Îi priveam încordat cum îşi strângeau scaunele, lătrând puţin şi mârâind îndelung, unul către celălalt, schimbând păreri care îl balansau pe tovarăşu, ăla suprem, între mit şi mitocan, între înger şi duşman. Marile spirite s-au remarcat de atunci, stând la coadă la lapte. Vecinul nostru Vasile, strungar la o uzină de periferie, a profitat de talmeş-balmeşul din capul tovaraşilor de la coadă – „rivoluţionari“ de acum – şi a pus mâna, înaintea rândului, pe patru sticle de lapte. Acum are magazin de haine la Big Berceni.

Ne-am mai văzut.

Înainte, în lipsă de altceva, aveam timp să ne cunoaştem între noi mai bine. Tatăl lui C. de la patru, din blocul vecin, securist de meserie, a dispărut, în zilele alea, de acasă. Noi, copiii, ne-am întrebat, mulţi ani de atunci, de ce taţii noştrii stăteau de pândă în faţa scării lui. Restul tovarăşilor s-au înscris în galeria anonimilor, s-au pierdut printre noi toţi, printre cei care se întrebă cotidian dacă-i mai bine să fii sau să nu fi fost.

Şi în mine se duce o luptă, o luptă a amănuntelor – dulci care pierd constant şi categoric în faţa generalităţilor – fundamentale. Există primejdia – judecaţi voi sensul cuvântului – de a gândi în culori frumoase despre acea epocă, nu despre Ceauşescu, ci despre epoca în care ne-am trăit primii ani. Îmi cred părinţii pe cuvânt, când spun că erau obligaţi să-şi ţină gândurile pentru ei, să pice deshidrataţi pe la toate cuvântările prea-iubitului, că nu era uşor să-mi procure firescul cico, rarele banane, sau bunicul când îmi povesteşte, ridiculizând prezentul, cum putea arăta România sub ţărăniştii lui şi fără comuniştii noştri.

E clar, rănile sunt adânci şi ireversibile.

Şi cu toate astea nu pot să neg că pentru mine revoluţia a fost, mai degrabă, una interioară: sfârşitul copilăriei. Mi-am pierdut dictatorul interior, unul care însă nu făcea rău decât prin nisip, popoarelor de indieni cumpărate de la librărie. Vârsta stinge tot mai des umorul din tine şi, fără să te transformi neapărat într-un posac sau încordat, simţi la fiecare răsuflare cum te pândeşte pericolul clădirilor de sticlă. Suficient cât să-ţi doreşti, uneori, să împietreşti cu o cheie la gât, ocolind orice evoluţie-Revoluţie.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
rivoluţie
,mit
,mitocan
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

15 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 21.12.2008 22:07

Lista, incomplet mâzgălită cu un creion chimic, i-a smuls-o cu o violenţă de neînchipuit pentru mintea mea de ţânc. „Dă-o dracu tovarăşe! N-ai auzit? E rivoluţie!“. Înfrigurat, la coadă la lapte, mi-a fost dat să aud pentru prima oară de „rivoluţie“.

 
#2 Bordelezu 21.12.2008 22:07

mi-ai placut, felicitari!

 
#3 Baietasule 21.12.2008 23:05

copilas, habar nu ai cum a fost si gresesti amarnic dandu-ti cu parerea. oameni seriosi, anticomunisti adevarati, care au dorit capitalism inca din 1970 si au exprimat aceasta explicit, cu consecinte grave, oameni adevarati, demni, acesti, oameni, copilas vazand si constatand azi averile nemasurate (obtinute 100% prin furt) ale acelorasi criminali sau ale copiilor lor, oameni care in nici un caz nu pot fi acuzati de noslaglgie, au azi o opinie clara: era mai bine inainte. baietasule.

 
#4 AWARDS 21.12.2008 23:29

articol care te pune pe ganduri.sigur ca libertatea,cel mai de pret lucru ne-a venit cu revolutia insa , imensa nedreptate cu imbogatitii pe nedrept ne da o amaraciune ,acum in prag de sarbatori.

 
#5 Nelutiu 21.12.2008 23:37

postorul numarul doi, deja a demonstrat o apartenenta ,,clasei de inainte'' , eu nu sunt suparat de bogatii aparuti ca ciupercile dupa ploaie, de oamenii care au castigat salarii compensatorii si...le-au pierdut, de actualii posesori de pemis port arma( din mucava!), de acei 322, cat si alte asemenea ciudatenii post revolutionare! sarbatori fericite si la multi ani!

 
#6 Corina 21.12.2008 23:53

recidivati frumos. poate nu va dati seama, dar pentru noi sunteti tot un exponent al celor din cladirile de sticla. va cheama "succes" si "trustul pro". sa ne dezvaluiti acum ca visati uneori sa fi impietrit cu cheia de gat inainte, ne cam buimaceste si ne si place... stam la panda sa vedem cum se termina ciudatenia. o voce aparte prin sinceritate, oricum.

 
#7 libertate 22.12.2008 00:15

cu pretul vietii unor tineri animati de idealuri generoase ne-am castigat in decembrie 89 libertatea. si ce am facut cu ea? deveniti liberi ne-am predat de buna voie imposturii, coruptiei si prostiei! oare nu ar trebui sa ne cutremuram de rusine?

 
#8 Terente&Didina 22.12.2008 09:33

baiet fiind alimentare cutreieram... doh, cu articolul asta tocmai ce ne demonstrezi ca in mintea ta te-ai asezat la coada la varza. cine te-a luat de la coada aia si te-a pus redactor sef ar trebui pedepsit sa citeasca de acum inainte numai compunerile tale inepte. eventual de mai multe ori pe zi.

 
#9 sut bara gol 22.12.2008 11:49

frumos

 
#10 jos tripla taxa a 22.12.2008 16:05

hotiei, rusini si a mega ticalosiei fanariotului tradiceanu,ticaloseanu ajutat de guzganian armenau si de vladescu tiganu!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!! o decizie recente a unei instante clujene, care priveste inmatricularea fara plata taxei de poluare a autoturismelor aduse in tara din statele uniunii europene (ue), este pe punctul de a crea un precedent istoric. un barbat din turda a reusit in instanta inmatricularea unui autoturism dintr-un stat al ue, far a mai plati taxa de poluare. florin rares petean a dat in judecata prefectura cluj, in subordinea careia se afla serviciul de permise si inmatriculari auto, si a cerut sa-i fie inmatriculata masina adusa din germania fara plata taxei de poluare. in instanta, avocatii turdeanului au motivat ca respectiva taxa este discriminatorie si, in plus, ca ordonanta de urgenta a guvernului (oug) nr. 50/ iulie 2008, privind instituirea taxei de poluare, nu poate modifica prevederile codului fiscal, intrucit acest lucru poate fi facut doar de o lege, si nu de un act normativ emis de guvern. tribunalul cluj a admis cererea turdeanului si a obligat prefectura sa-i inmatriculeze masina far plata taxei de poluare. insa decizia nu este definitiva si mai poate fi atacata numai la instanta superioara, adica la curtea de apel cluj. in situatia in care curtea nu va modifica solutia pronuntata de instanta de fond, vom asista la un precedent istoric in ceea ce priveste eliminarea taxei de poluare. un precedent care i-ar afecta in mod favorabil pe toti cei care au platit aceasta taxa, dar care ar bulversa institutiile statului, care s-ar vedea asaltate de cererile oamenilor. in varianta asta, triplarea taxei auto n-ar mai avea nicio acoperire. dar iata care este povestea turdeanului care a reusit aceasta mica victoriein instanta, precum si explicatiile date judecoorului de avocatii sai, far de care nu s-ar fi putut realiza nimic.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa