România merită banii lui Piţurcă
România merită banii lui Piţurcă
Pe vremea când lumea era adusă la aeroport ca să-i facă galerie doar lui nea Nicu, s-a lansat un banc cu Piţurcă. Suna cam aşa: cu o seară înainte, Steaua câştigase Cupa Campionilor. O babă din Otopeni venea de la praşilă, cu sapa-n spinare, pe marginea drumului. Când, în faţa aeroportului, ce să vezi? O mulţime de oameni, veseli nevoie mare, strigau “Piţurcă! Piţurcă!” Baba se luminează la faţă, lasă sapa jos, începe să bată din palme şi să strige şi ea “Piţurcă! Piţurcă!” Un reporter se prinde de fază şi sare cu microfonu’: “Stimaţi telespectatori, entuziasm general pe aeroportul Otopeni. Iată, stăm de vorbă cu o tovarăşă agricultoare, care a ţinut să participe la acest moment de excepţie. Mamaie! Îl cunoaşteţi pe Piţurcă?” La care baba se opreşte niţel din răcnit şi zice: “Nu, maică, da’ bine că-l schimbară pe Ceauşescu”.
La 23 de ani distanţă, se încearcă degajarea lui Piţurcă de la conducerea naţionalei de fotbal pentru că tot ce prestează se transformă într-un banc prost. Sigur că sunt lucruri mult mai importante decât fotbalul şi destui oameni care preferă să se uite la “Lacul lebedelor” decât la România - Serbia. Numai că în cazul de faţă nu e vorba doar de microbul transmis de obiectul sferic ce ţopăie pe tarlaua de juma’ de hectar. E vorba că înainte să ţopăie chestia aia, se cântă imnul, iar lui Piţurcă i s-a dat pe mână o echipă îmbrăcată în roşu, galben şi albastru. În septembrie, în timpul meciului Austria – Franţa, s-a anunţat că România tocmai mâncase bătaie acasă de la Lituania cu 3-0. Întregul stadion austriac a râs.
Şi nu a râs de Piţurcă, pentru că în tribune nu cred că erau trei oameni care să fi auzit de el.
A râs de România, după care ştirea a fost transmisă la televizor şi s-au hlizit de o mie de ori mai mulţi. În vară, la Campionatul European, am reuşit cel mai penibil meci al ediţiei, venit după alte două în care Piţurcă a comandat antifotbal total. Meciurile alea au fost urmărite de milioane de francezi şi italieni care aveau deja o impresie despre noi, formată în colţul străzii lor. “Naţionala” a venit la fix ca să le-o înşurubeze mai bine: asta e România. Strică tot.
Nici dintre oamenii disperaţi după fotbal nu sunt prea mulţi care să se priceapă cu adevărat. La urma urmei, e şi asta o meserie, există şi academii pentru ea. Dar este un fapt verificat: îţi dai seama dacă un sport este practicat bine când îţi face plăcere să te uiţi la el. Dacă lovitura din tenis e naturală, dacă patinatorul se înşurubează elegant, înseamnă că omul ăla e meseriaş. Când te uiţi la meciurile naţionalei conduse de Piţurcă, orbeşti, plângi după publicitate, îţi cauţi de lucru prin sufragerie. Piţurcă e ca dizeuza căzută de trei ori de pe scenă, care continuă să cânte cu microfonul în dinţi, sub ploaia de ouă. Nu spuneţi că aţi pleca de jenă, nu încercaţi să vă puneţi în locul lui, pentru că nu sunteţi. Salariul mediu la peluză e mult sub 600 de euro, clauza de reziliere a lui Piţurcă e 600.000. O ştire de agenţie spune că Federaţia Română de Fotbal a trimis negociator să cadă la pace: “200 de mii şi ne laşi”. “Trei sutare şi nu mai auziţi de mine”, a zis partea vătămată în contract. Cică ultima strigare de la FRF a fost 250.000, ceea ce mi se pare o ruşine. Lui Piţurcă ar trebui să i se dea toată suma. România merită aceşti bani.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















41 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Pe vremea când lumea era adusă la aeroport ca să-i facă galerie doar lui nea Nicu, s-a lansat un banc cu Piţurcă. Suna cam aşa: cu o seară înainte, Steaua câştigase Cupa Campionilor. O babă din Otopeni venea de la praşilă, cu sapa-n spinare, pe marginea drumului.
vreau sa antrenez si eu nationala. pot obtine performantele lui piturca,andone,lacatus,whatever si de aici....adica remotely. nici o problema sa antrenez echipa nationala. va dau si contul in care sa-mi varsati banii.
pe vremea cand ziarele scriau titluri de genul „don piturca de la mancha”, eram pasionat de fotbal, acum nu mai sunt.
daca ideea e sa renuntam la fotbalul mizer al nostru, miutza si contrajoc, si sa incercam sa facem spectacol, sunt perfect de acord. castigi, nu castigi, lumea isi aminteste un meci frumos si uita niste rezultate chinuite.
pi tzurca ori sub tzurca, tot un loc de betze ramane. e drept ca nu are legatura cu fotbalul.
"asta e romania. strica tot." .... nimic mai mult, e bine-bine...
Exceptional articol. Felicitari.
tare bancul, nu-l stiam :))))))))))
bancul era cu duckadam
foarte bun antrenor