Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2053 vizualizări 10 iun 2018

Partidul Suprearealist al lui Dragnea (PSD) a umplut Piaţa Victoriei cu o masă amorfă de oameni amărâţi şi confuzi, convinşi de un sigur lucru: că Statul Paralel, barbarii de tirani le-au luat leuşteanul din ciorbă.

Liderii PSD, carismatici ca vocea de la metrou, ghiftuiţi de guvernare, sătui de propriile lor plăsmuiri, cu funia la par, au împrăştiat semnale contradictorii, înghiţite în zăpuşeala serii ca într-un imens toberom.

Ce nu s-a văzut ieri la manifestaţia Partidului Suprarealist a lui Dragnea? Nu s-a văzut simbolul uriaş al celor rămase în urmă: sloganuri-ferfeniţă, cotoare de steag, frânturi mototolite de Iemn, resturile pacheţelelor cu mâncare, ascunzând în celofanul mototolit şi cele câteva crezuri distribuite pe fugă dimineaţă la plecare, iar peste toate, marea de peturi, ca promisiunea unei destinaţii nebiodegradabile.  

Ce nu s-a văzut ieri la manifestaţia Partidului Suprarealist al lui Dragnea? Nu s-au văzut gunoaiele rămase la tribună: coji de superlative, sintagme nemestecate până la capăt, câteva zmeie fără sfori (libertate, democraţie, naţiune), ura uleioasă scurgându-se, picurând.

Parte dintre oratorii PSD de aseară s-au dus dis-de-dimineaţă să se dreagă la mănăstire, la Dealu, vai de capul lui Mihai Viteazu!

Reuşita de netăgăduit a PSD e că a ridicat ştacheta numerică a Pieţei. Cine va aduce un număr mai mic de participanţi în faţa Guvernului va intra în capcana Suprearealiştilor lui Dragnea.

Primii căzuţi în capcană - rezistenţii de profesie, chichirăii morţi după selfiuri cu dezastre, care au anunţat că astăzi vor aduna oamenii în stradă cu un vraf de teme-slogan, vreo şapte, de la Roşia Montană la Pilonul II de pensii. Dar zişii lideri ai Pieţei se autoiluzionează. Nebunia frumoasă de anul trecut nu se va mai repeta curând. Poate nu se va mai repeta niciodată. Măcar pentru că n-au declanşat-o ei, biete personaje care se hrănesc cu resentimente patetice sau se încaieră pe firmiturile de putere dintre două trotuare. 

Peste toate s-a aşezat lehamitea, ca o lespede grea, sub care Preşedintele încă mai citeşte cele 133 de pagini şi încă nu pare să fi înţeles.

În anul centenarului Marii Unirii, bun de afumat lumea (câtă a mai rămas în ţară) cu petarde patriotarde, între graniţe există cel puţin două Românii, care se privesc cu ură.

Citește și: