Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1185 vizualizări 19 sep 2017

Celui cu vama, vamă, celui cu teama, teamă, iar “Cezarului cele ce sunt ale Cezarului”, cum Mântuitorul Însuşi ne învaţă, răspunzând întrebării fariseilor.

Aceste texte ale Scripturii şi altele, precum şi literatura patristică, în special a primelor trei secole, circumscriu problematica rugăciunii pentru conducătorii ţării.

În Liturghia ortodoxă din bisericile noastre, această rugăciunea se află la început - înaintea Antifoanelor (cântările la strane ale versetelor din Psalmi) - în cuprinsul Ecteniei Mari:

“Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm”.

A existat o scurtă perioadă, după decembrie 1989, când pasajul acesta a fost înlăturat din Liturghie, proaspeţii anti-comunişti crezând că e cu dedicaţie pentru Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Nu e vorba despre oportunism, ci pur şi simplu despre faptul că poporului credincios nu i s-a lăsat altă armă decât rugăciunea – pentru aproapele şi pentru departele, pentru prieten şi pentru duşman.

“Să nu ne rugăm pentru guvernanţi e un păcat”, a spus Papa Francisc, în omilia de ieri.

“Dar şi guvernanţii trebuie să se roage”, a adăugat Suveranul Pontif. Dacă un guvernant nu se roagă, “se închide în autoreferenţialitatea sa ori a partidului său, în cerc acela din care nu mai poate ieşi; e un om închis în el însuşi. Însă, când înţelege  adevăratele probleme şi are conştiinţa că e subaltern, când ştie că există altcineva care are putere asupra lui -  şi cine are mai multă putere decât un guvernant? poporul care i-a dat puterea, şi Dumnezeu, de la care vine puterea prin mijlocirea  poporului - când un guvernant are această conştiinţă, se roagă”.

Ce face guvernantul agnostic sau ateu, care nu se poate ruga? ”Dacă nu poţi să te rogi, cercetează-ţi conştiinţa, cercetează-i pe înţelepţii poporului tău, dar nu rămâne singur cu micul grup al partidului tău”. Se va ruga Biserica pentru guvernantul care nu se poate ruga. Însă în cazul unora dintre conducători, credinciosul s-ar putea întreba: “Doamne, cum mă pot ruga pentru el, care a făcut atâtea nenorciri?”. Ne desluşeşte Papa: “Cu atât mai mult au nevoie de rugăciune.  Roagă-te, fă pocăinţă pentru guvernanţi. Rugăciunea de mijlocire – cât de frumos e ceea ce spune Apostolul Paul – e pentru toţi regii, pentru toţi cei care sunt la putere. De ce? Ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Când guvernantul este liber şi poate să guverneze în pace, întregul popor e în câştig”.

Ceea ce spune Patriarhul Occidentului rostesc şi preoţii ortodocşi, în taină, în Sfântul Altar: “Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică, pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc, pentru ocârmuirea ţării acesteia şi Ţie ne rugam, şi cerem: dă-le lor, Doamne, paşnică şi înţeleaptă ocârmuire, şi pace lumii Tale, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia”.

Papa le-a cerut credincioşilor “o favoare: fiecare să-şi acorde astăzi cinci minute, atât. Dacă e guvernant, să se întrebe: mă rog eu Celui ce mi-a dat puterea prin mijlocirea poporului? Dacă  nu e guvernant, să se întrebe: mă rog eu pentru guvernanţi? Da, [mă rog] pentru cutare şi curre, fiindcă îmi plac, pentru alţii nu [mă rog]. Însă tocmai aceştia au mai multă nevoie [de rugăciune] decât ceilalţi. Mă rog eu pentru toţi guvernanţii? Iar dacă vă veţi da seama, când vă faceţi examenul de conştiinţă înainte de spovedanie, că nu v-aţi rugat pentru guvernanţi, să spuneţi acest lucru când vă mărturisiţi păcatele, fiindcă să nu ne rugăm pentru guvernanţi e un păcat”.

Citește și: