Să plângem cu Herodot

de Lelia MUNTEANU Postat la: 26.07.2009 20:58 Ultima actualizare: 26.07.2009 20:59

L-a prins şi Geoană pe Băsescu de un picior. De piciorul Elenei Udrea. Asta sâmbătă dimineaţă, la şedinţa pesede cu uşile închise. Deja, la prânz, când s-au deschis uşile, intrase în atac de panică: vorbea singur ca Scufiţa Roşie, se prelingea pe lângă ziduri, se ascundea de ziarişti prin curtea sediului din Kiseleff. Parcă ce făcuse? A încercat să-l scoată din pepeni pe Zeus, punând de-o Comisie proaspătă, în bostănăria politică. Bine c-a rămas marele bărbat politic Vanghelie, să ţină piept presei.

„Peste zece ani voi fi cel mai puternic din România“, glăsuia Marean, în frumoasa lună mai, conjugând fără greş verbul a fi la viitor. N-au trecut nici trei luni de când ne-a prevenit şi uite că începe să se arate pricina. Omul o să absolve curând, în contumacie, Finanţele şi Dreptul. Dă-i înainte, frate, ţine-o tot aşa, mai palmează şi-o diplomă la Estetică! Să plângă Patapievici ca un copil, când o intra la Romexpo crezând că-i Bookfest şi când colo – ce să vezi? Almanahe.

Van Ghelie nu trebuie să se costumeze în uniformă, ca să înţelegem ce grad are în pesede. Ce zic eu pesede? Omul ăsta conduce Ţara. Ca un miliţian în intersecţie, la ore de vârf: pune miniştri, îi dă jos în două zile, fluieră Serviciile când parchează dosare în loc interzis, amendează Justiţia pentru exces de celeritate, pune fiola la gura Educaţiei (care prea-i veselă fără motiv), suspendă carnete de partid.
Geoană nu suflă în faţa lui, cât o fi el Geoană de care este. (Vanghelie l-a tocmit pe Guzganul Rozaliu să-l antreneze pentru preşedinţiale. Îl învaţă să facă sărituri artistice de la trambulina politică. Dacă performează, o să-i pună şi apă în bazinul electoral).

Obişnuiţi-vă cu ideea ca atunci când nu va rămâne avans pe chenzină şi lichidare pe pensie, iar guvernanţii se vor risipi ca pitpalacii, când Băsescu, aflat la al doilea mandat, se va ascunde sub podul de la Mărăcineni, un om providenţial va ieşi în faţa norodului, să-i dea o veste bună (Evanghelion, în greaca mai veche): „Eu sunt. Tu eşti. El nu mai este. Luăm istoria de la capăt!“. O să plângem cu Herodot…
Până atunci mai am timp să mă aşez la coadă şi să-mi iau de la Spiru diploma de chirurg la distanţă. Nu mi-a plăcut niciodată sângele.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa