Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
29471 vizualizări 20 mar 2017

David Rockefeller a fost un prinţ al elitei globale. Marele său vis kantian: Statele Unite ale Lumii. Dacă Immanuel Kant a sfârşit prin a se teme că un guvern mondial ar degenera într-un detestabil despotism, David Rockefeller nu s-a îndoit de nimic (după al doilea million, nu te mai lasă anturajul).  

Omul cu şapte inimi, patru perechi de rinichi şi mulţi ficaţi de schimb, a fost nepotul citatului preferat al lui Nea Gigi: “Nu mă întrebaţi cum am făcut primul milion”... Adevărul e că nepotul citatului a fost mai puţin detestat decât George Soros, de pildă. A fost şi mult mai discret.  

O să vă spun într-o zi singurele poveşti despre David Rockefeller pe care le ştiu bine: despre cum l-a scos din  buzunar pe Henry Kissinger şi despre relaţiile sale cu şahinşahul Iranului.

Într-o carte-dezbatere între filosoful brazilian retras în America, Olavo de Carvalho şi ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin (“Statele Unite şi Noua Ordine Mondială”, Editura Humanitas, 2016), cei doi, care se înjură ca doi adolescenţi în curtea şcolii, vorbesc – cum altfel? – şi despre Grupul Bilderberg, Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe. Olavo de Carvalho îi plasează pe Rockefelleri şi pe alţii ca ei, de pildă pe Soros, în “metacapitalism”. Şi defineşte deconcertant metacapitaliştii drept  “clasa care a trecut dincolo de capitalism şi l-a transformat în singurul socialism care a existat sau va exista vreodată: socialismul marilor stăpâni şi al inginerilor sociali aflaţi în serviciul lui”.

Citește și: