Clarice DINU
Clarice DINU
5801 vizualizări 4 feb 2018

Doamna Dăncilă, pentru a convinge că va guverna cu „mândrie şi respect”. Domnul Dragnea, pentru a apăra suveranitatea - ca o observaţie, n-a zis cine se pregăteşte să ne atace. Doamna Turcan, pentru a-şi arăta scârba faţă de PSD, iar domnul Barna, ca să arate că îi bate la metafore pe toţi la un loc. 

Un adevărat delir patriotard, susţinut cu aplauze şi tropăieli.

Dacă m-aş opri cu enumerarea vorbitorilor aici, nimic nou despre debilitatea clasei politice româneşti în 2018, anul centenar care ne-a prins cu cei mai slabi reprezentanţi în Parlament, după Revoluţie încoace.

Ar fi nedrept să nu remarc însă, chiar şi cu întârziere, că tribuna Parlamentului nu a fost doar una a vorbelor goale. 

„În anul 2016, în România numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială a fost de 7.694.000 de persoane”. La această cifră se mai adaugă încă peste aproape 1 milion de persoane aflate în sărăcie extremă. Dintre statele Uniunii Europene, România are cel mai mare procent de copii expuşi riscului sărăciei, iar acest procent este în creştere, 49,2 la sută, aproape dublul mediei Uniunii Europene. Situaţia nu s-a schimbat în bine nici în anul 2017. Ce răspuns vor da Guvernul - pe de o parte, şi clasa politică, pe de altă parte -  la această provocare uriaşă, este mult mai important decât toată dezbaterea sterilă despre fel de fel de teme, aparent de actualitate, dar care nu fac altceva decât să sublinieze încă odată în plus dimensiunea luptei acerbe pentru putere”

„Bucureştiul este singura capitală din Uniunea Europeană care nu este legată prin autostradă de nici o altă capitală europeană, nemaivorbind de faptul că am intrat în 2018 şi regiunile istorice din ţară nu au conexiuni rutiere de nivel de autostradă”

„Dacă aruncăm doar o privire la sistemul sanitar, constatăm că 16.000 de medici lucrează în străinătate” 

„În România înregistrarea unei firme durează în cel mai bun caz 2 săptămâni, în timp ce, să vă dau un exemplu - în Estonia - un stat care, la fel ca noi, a luat startul după 1989, această formalitate uzuală durează doar 18 minute. Nu zile, nu ore, minute!”

„Lipsa forţei de muncă, din cauza plecărilor masive din ţară, a deselor reforme din sistemul educaţional, este mai acută ca niciodată. Dacă trendurile din ultimii 28 de ani vor continua, peste alţi 28 de ani România va avea o populaţie cu mult sub 17 milioane de locuitori şi în jur de 4 milioane de persoane active” 

Concluzia este una singură: o lipsă totală de viziune, lipsa acută a unui proiect de ţară. Ne îndreptăm spre o situaţie atât de tragică, încât orice altă discuţie între cei care acum un an şi un pic au câştigat alegerile parlamentare şi cei care sunt în opoziţie, este o pierdere de timp şi este absolut irelevant dacă până în 2020 mai votăm 3, 4, 5 guverne, sau dacă opoziţia va fi sau nu va fi în stare să lanseze un proiect credibil pentru o altă majoritate sau se va limita doar la utopia alegerilor anticipate şi la solicitarea unui premier non-PSD, fără să fie în stare să facă o propunere viabilă, agreată de toate partidele aflate în opoziţie. Sunt chestiuni irelevante”

Ca o ironie, nu Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea, Raluca Turcan sau Dan Barna au rostit aceste fragmente despre România pe care românii o trăiesc în fiecare zi, ci Kelemen Hunor, preşedintele UDMR.

O analiză şi o concluzie lucidă, într-un început de an Centenar, marcat de un deviaţionism identitar, în care clasa politică face eforturi disperate de a se legitima, printr-un discurs patriotard agresiv, pe fondul unei lipse profunde de încredere, mai mare ca niciodată. De fapt, fiecare încearcă să ascundă ceva. PSD - rapacitatea care pe zi ce trece alimentează tendinţele dictatoriale; PNL - metastaza generalizată a unui corp politic chemat să vină cu alternativa; USR - diletantismul adolescentin în a face politică. Nimic nu poate fi mai periculos însă pentru societate decât o asemenea afişare indecentă a patriotismului. Or, într-un astfel de context, Kelemen Hunor a arătat că poate fi mai patriot decât toţi ceilalţi sus-menţionaţi la un loc. 

Spre reflecţie, câteva rânduri din Eminescu, de care, pe 15 ianuarie, în afară de ambasadorul Marii Britanii, mai  nimeni nu şi-a adus aminte în tot vacarmul: „oricari ar fi formele în cari se îmbrăca viaţa publică şi orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este acelaşi ca şi în trecut. A-l boteza din nou pe un om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri“ 

PS. Toate discursurile rostite în timpul şedinţei Parlamentului pentru învestirea noului Guvern pot fi citite AICI

Citește și: