Clarice DINU
Clarice DINU
6676 vizualizări 13 ian 2018

Chiar dacă situaţiile par similare, de această dată meciul din PSD, între preşedintele partidului şi premier, nu se compară cu ce am văzut în urmă cu şase luni, când Sorin Grindeanu a fost dat afară de la Palatul Victoria.

Din start, pionii pe tablă au fost aşezaţi altfel. Ca să-şi adjudece o victorie evaluată ca esenţială la acel moment, Liviu Dragnea a acceptat nominalizarea lui Mihai Tudose ca premier, nu din vreo prietenie aparte sau pentru că pe actualul şef al guvernului îl recomanda excelenţa/eficienţa politică în cei peste 20 de ani de carieră, ci pentru că altfel Cabinetul Grindeanu nu ar fi picat la moţiunea de cenzură. Atunci, baronii partidului i-au pus pe masă o singură variantă: Tudose sau nimic. 

Dragnea a acceptat trocul, chiar dacă asta însemna să-şi bage dracul în casă - dacă ar fi să ne gândim doar de câte ori lui Tudose i s-a pus ştampila de om al Sistemului - şi s-a gândit, probabil, că are suficient timp la dispoziţie pentru a-şi reconsolida poziţia de lider absolut. Un calcul greşit însă. Cu partidul ieşit din alegeri cu nişte procente uriaşe, cele mai mari de la FSN încoace, baronii aveau nevoie de linişte pentru a acapara total puterea şi, implicit, resursele. O linişte pentru care ar fi făcut orice compromis, dar pe care Liviu Dragnea nu le-o putea garanta. Cu frica în oase, i-au pus în mână rezoluţia împotriva statului paralel - SRI, DNA, Parchet, şi l-au lăsat să-şi rupă singur gâtul pe scări. Toate mutările pe acest front - modificarea legilor Justiţiei sau a codurilor penale - au fost lăsate la mâna „oamenilor lui Dragnea” - Iordache, Nicolae, Rădulescu samd - de care s-au delimitat când primul microfon li s-a pus în faţă. 

Lucrurile par a continua în aceeaşi logică, deloc favorabilă lui Liviu Dragnea, indiferent de deznodământul şedinţei Comitetului Executiv de luni. Şi nu sunt prea multe variante. 

Una ar fi ca CEx-ul să-i retragă sprijinul lui Mihai Tudose, iar acesta să-şi dea demisia sau să fie demis la o moţiune de cenzură pe modelul Grindeanu. Într-un astfel de scenariu, PSD ar bate toate recordurile în materie de penibil în politică şi, mai mult, l-ar introduce din nou în joc pe preşedintele Iohannis. Preşedinte care spunea: „dacă şi acest Guvern ar cădea, atunci cu siguranţă ar trebui să-mi pun întrebarea la modul extrem de serios dacă PSD ar mai avea capacitatea să guverneze”. Preşedinte care ar putea face, pe modelul lui Băsescu în 2009, două nominalizări inacceptabile pentru majoritatea parlamentară, forţând astfel alegerile anticipate. 

O altă variantă ar fi ca Mihai Tudose să rămână premier, confirmând practic că democraţia din partid a fost suspendată, aşa cum Nicolae Bădălău spunea în scrisoarea către pesedişti, iar guvernarea riscă să fie compromisă.

Ca un apendice ar fi şi o a treia variantă a unei conduceri colective. 

În toate aceste scenarii, Liviu Dragnea pierde.

Nu poţi rămâne cu un şef de partid, care la un an după ce ai câştigat fără drept de apel alegerile, să te împingă în anticipate care ar putea schimba raportul de forţe în politică. Doi, nu poţi rămâne cu un şef de partid pe care-l arăţi public cum îţi sabotează propriile interese. Şi trei, acceptând eventual o conducere colectivă, indiferent de împachetare, Dragnea ar recunoaşte că influenţa sa în PSD este istorie, fiind o chestiune de timp până va fi îndepărtat definitiv. 

PS. Personal, Mihai Tudose nu mi se pare deloc mai bun decât Liviu Dragnea, lupta sa cu şeful PSD fiind una interesată strict de putere, de resurse. Ca premier, mi se pare total  inadecvat momentului pe care România îl trăieşte, la peste 10 ani de când s-a alărurat UE şi parteneriatului nord-atlantic. Dincolo faţa responsabilă pe care o afişează în pozele oficiale cu partenerii, Mihai Tudose rămâne acelaşi politician de provincie, care cu o naturaleţe iresponsabilă vorbeşte despre pedeapsa cu moartea şi spânzurarea ungurilor. În orice ţară normală, scuzele ar fi fost prea puţin. 

 

Citește și: