Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1411 vizualizări 30 oct 2017

Concluzia, consecventă depoziţiei de martor a lui Daniel Dragomir, fost ofiţer de informaţii, în comisia de anchetă privind alegerile din 2009, cu privire la situaţia de mai sus: despre SRI nu se poate spune că este o instituţie de forţă care face parte din sistem. SRI este o instituţie de forţă care urmează protocolul întocmai şi la timp. Păi, nu?

Aşa stând lucrurile, dacă are cineva, oricine ar fi acela, sânge în instalaţie să ceară raportul întocmit de SRI, privind activităţile desfăşurate în sufrageria lui Gabi, din noaptea zilei lui Onţanu, despre cele petrecute în context, problema va fi ca şi rezolvată.

Fără circul invitaţiilor la comisie, refuzate, justificat sau nu, de procurorul şef al DNA, fără veşnica şi revoluţionara întrebare, rămasă, infinit, fără răspuns, „a fost sau n-a fost?!”, fără aroganţe, ambiţii şi orgolii, fără greve ale foamei, japoneze sau diverse alte modele, într-un cuvânt, fără circ, politică şi isterie.

Dacă raportul spune că nominalizaţii s-au aflat în povestea cu pricina, depănată peste noapte – adică, potrivit lui Dragomir, au iniţiat şi susţinut un brainstorming (anume, au ventilat idei, cum ar fi spus un vechi ministru român al Apărării) despre cum să împiedice materializarea/punerea în operă a cererii venite dinspre „celula de criză” a Kiseleff-ului, recte „renumărarea voturilor din diaspora”, atunci totul a luat sfârşit.

De ce a declarat Dragomir toate acestea, abia acum, şi în acest context, nu mai are rost să ne întrebăm.

E de ajuns ca, un document oficial al Serviciului Român de Informaţii, lucrat şi înregistrat la momentul respectiv, construit pe informaţii la prima mână – să nu-mi spună cineva că Serviciul când lucrează, lucrează pe mute şi pe surde, indiferent de cine şi pe cine ascultă –, dacă există, şi confirmă lucruri, să fie luat în seamă.

Sincer, Dragomir din conjunctură mi s-a părut – şi nu pot spune că am scăpat de sentiment – relativ dubios. Dar calitatea omului, de a spune o poveste cu anume logică, introduce o „fantă de lumină” în filmul negru al nopţii generalilor în rezervă.

Pentru că, altfel, oricât ar încerca unii să dreagă busuiocul şi să pună picioarele generalilor în ghips, cum că s-au adunat, în păr, la Oprea, ca să-i sufle lui Onţanu-n lumânare, exact în noaptea de Halloween a lui Geoană, şi de pomină a lui Băsescu, figura e cam străvezie.

Indiferent dacă întâlnirea a fost privată sau publică…

Citește și: